cad printre pereții care se năruie și mi-e teamă :
nu se râde în lumea mea.
Trebuie –a rămas în urmă
mult înapoi.
Fericire : păi cuvântul ăsta nu există
nimeni nu l-a inventat iar eu
par să fi căzut în sus. Și dacă nu se oprește
cum naiba mă întorc
de aici înapoi?
Dintr-un colț o acvilă mă atinge :
aripă lângă aripă și numai Dumnezeu
între noi.
Nu văd norii, nici ceața, nici măcar sub picioare
trepte, scara lui Iacov, drumul de sus în jos
pare
arătare
Îndreptare
Cerul ăsta e verde sau mi se pare?
{La un pas de fruntea mea un înger!
O ooo! .... A - aha! —
Poartă mătase pe aripi..!
—cred că nu e deloc adevărat.
În stânga mea e un... Nu văd bine! -
Un papuc de catifea!
Hei, îngere! Întoarce-te domnule, o să ți-o furi dacă umbli desculț!
Zău așa.}
Plutesc : cerul ăsta e lung și înalt și-i de mers pân' la vară..
{ îngerul se întoarce râzând : Ascultă? —știi să numeri cu noi?
E ușor, te învăț să sari peste trepte din trei în cinci, din doi în șapte
și pe unu îl sărim amândoi!
Ia privește : unu! Trei! Cinci! Șapte!.. L-am pierdut pe patru, stai să mă întorc înapoi!
—Doi..
Ei, hai! Trei, patru, șapte cinci, nouă, doi! (cred că îngerul ăsta e Dracu!)
Bă, îi zic, eu mă-ntorc înapoi!
—Nu plecaaaaa! - se milogește el, stai să numărăm stele, hai din doi în patru!
Ptiu, înger nebun!}
Pe urmă m-am trezit!
De ce râzi?......
Am plutit doar —nu m-am îmbătat!
Sau da... Am băut
am băut speranță
Și-am crezut.
(c. ferent/ z 15 februarie 2019,... Pe undeva cu îngerul din noi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu