Și așa decid să-mi scriu gândurile pe blog. Una ar fi că acolo pot bate câmpii cum mă taie capul : nu primesc nici un avertisment dacă nu sunt de acord cu majoritatea.
Probabil ați observat : nu mă mai îngrămădesc să-l înjur pe Putin, ori acțiunile lui. De unde știu eu că nu are dreptate? Ce știu eu e prea puțin și nu am reușit să-mi fac o părere, nu am reușit să-mi dau seama dacă nu cumva chiar s-au petrecut în perioada de pace, atrocități în Dombas. Nu mi-a spus nimeni, eu nu mai urmăresc de mult Radio Europa Liberă, ori Vocea Americii, ori nu știu care alte posturi care emit pe unde ultra-scurte. Nu știu de ce, poate nu m-a interesat, nu era nimic în țara mea, nu veneau soldați de altă naționalitate, care să-mi pună pistolul la tâmplă. Sigur, am văzut fulgurativ : fără să dau importanță știrii ori imaginilor, ba nici în spațiul virtual nu am fost atentă la înjurăturile nimănui, cum că ar fi câțiva oameni, câteva regiuni, câțiva de altă părere cum că ar trebui constituită o regiune autonomă. Nu știu dacă soldații mei au mers cu pușca să dea jos steaguri. Sau nu am vrut să știu, în afară de nume și de un oarecare strămoș pe care nu-l cunosc nici din povestiri, n-am nimic știut despre ideea cu autonomia. Cel mai simplu e să recunosc că nu m-a interesat, și apoi cred că eu însumi aș fi făcut scandal.. E rău, e de rău fiindcă eu nu mai cred despre mine că aș fi parte, număr, punct în mulțimea de puncte de altă culoare.. Verdele îmi place în natură, nu pe steaguri, nu însemnând că de mâine aș spune că nu dom'le, eu sunt pentru autonomie. Sau că nu sunt. Mdeh, așa sunt eu nepăsătoare. Și-mi văd de treabă. Adevărul adevărat e că țara asta de la nord, e artificială, că da : la început, înainte de Stalin, a fost cât un județ de-al nostru, pe urmă li s-a dat de la ei și ce furaseră de la noi. Așa încât e clar că e o bătălie care seamănă cu un proces civil între două părți, unul reclamă o bucată de pământ al lui de la strămoși, are și acte, celălalt nu vrea să-l dea, fiindcă i l-au dat de la CAP, să-l muncească. Nu zice că neam de neamul lui au fost niște calici și niște puturoși. Chestia e că ăsta fără acte , are bani și martori care în schimbul unui dar oarecare, vine să depună mărturie mincinoasă. Chestia cu tribunalul de la Haga? Nu are legitimitate în aplicarea unor decizii. Și bine că n-are. Nici noi nu suntem tâmpiți : cum crede cineva că arată războiul? Se înfruntă numai armatele pe un câmp gol, prestabilit? Nu, nu se poate, când ți-ai asumat evoluția, ți-ai asumat să arunci pe foc arcul, lancea, paloșul, catapulta cu bolovani, ai pus caii să pască și să participe la curse ori la circ pentru ca să se distreze lumea. Războiul a evoluat și asta înseamnă să moară și civili. Păi de ce nu te duci pe acolo pe unde s-au deschis coridoare umanitare? Ce vrei? – crezi tu că rusul e tâmpit? Că nu-și dă seama că tu dacă te duci în moaș-ta la dușmanul lui, nu te întorci încărcat cu bombe și să-i faci vraiște în propria ogradă?
Mi-a trecut ( cum se zice?).., mi s-a luat pânza de pe ochi. Oricum, eu de la început nu am fost atât de radicală, nu am ieșit cu pâine și sare pe graniță.
O cocoană moldoveancă de adevăratele, îmi spunea că românii sunt răi, că se poartă cu superioritate. I-am răspuns că da, că suntem nu numai răi, suntem și proști că îi primim în casele noastre, pe pământurile noastre, că ne-am împărțit sărăcia și cu ei și cu cei din Bucovina de Nord, când s-au trasat granițele în '45. I-am primit ca pe frați. Suntem proști, ce mai! Că mâine poimâine, ne trezim cu teritoriul invadat de mii, sute de mii de moldoveni.
De asta nu-mi mai vine să vă spun ce gândesc eu. Să vă spun că îmi doresc să-i bată la fund Putin? N-am făcut nici o afacere, oricum lumea se simte datoare să ajute. Eu nu mă simt datoare cu nimic. Românii mei, neamul meu care a locuit într-o vreme la Cernăuți, a venit în refugiu din '45. N-am pe nimeni care să fi rămas acolo. N-au decât să-l ia rușii că oricum nu-mi dă mie Ucraina proprietățile străbunicului meu, cele trei case din Cernăuți. Cred că nici nu mai există de mult, ce m-ar interesa pe mine? Străbunicul meu a studiat la București, a locuit mai mult de jumătate din viață în orașul unde stau și eu. Când a fost refugiul, toate rudele lui au venit aici și și-au făcut un rost, fiindcă se simțeau români, nu ucraineni, nu ruși, nu nu știu cum. Așa stând lucrurile, n-are decât să se spele pe cap ăia de au luat ceea ce îmi aparținea mie și neamului meu. Că li-l ia rușii? Și eu ce să fac? Eu am renunțat de mult. Din vremea protopărinților mei.
Să-mi pese mie? Să-l înjur, să-l acuz pe Putin? De ce? Ce câștig? Deocamdată pierd. Învazia asta face să crească prețurile, să îmi pierd ( Doamne ferește!) locul de muncă. Înseamnă că eu o să îngheț de frig, să se încălzească refugiații. Eu trebuie să fac economie de electricitate, să aibă parte și sutele de mii care au decis să-mi intre în țară. Eu... Eu nu mă mai zbat. Am decis să spun ce gândesc. Că mă vor părăsi lăudătorii? Când am avut eu așa ceva?
Sunt miloasă până la un punct, dar punctul ăla s-a urieșit într-atât încât mă scoate pe mine din casă.
Vreți să ajutați ucrainenii? Bă creștinii lui pește, dar pe amărâții tăi, românii tăi, de ce mă-ta voastră nu-i vedeți? Că ai nostri crapă neștiuți de boli, de foame.. Aveți milă pentru cei care trebuie să se trateze fără să contribuie la sănătate? Băi deștepților și sufletiștilor, când o babă ori un moș nu au pensie, nu au copii să-i ajute, crapă fără să se uite doctorii la el sau la ea.
Realitatea e diferită de căcatul care vi-l arată știrile de la ProTv. Ba în ultimul timp și publicațiile, ziare și reviste, au decis să se facă avocații altora, lăsând în umbră necăjiții lor compatrioți.
A se slăbi cu dragostea pentru străini. Nu-mi pasă. N-am nici un interes. Mama mea neavând pensie, nu ar putea sta într-un spital dacă ar fi bolnavă. Așa stând lucrurile mă doare la trei metri distanță de cot, de ăștia care ne-au invadat.
Zât.
Nu sunt eu deșteapta lumii, poate de aceea îmi pun întrebări.
Mă întreb pe ce rațiuni au ales congresmenii americani pe Joe Biden? Eu să fi locuit în America, un vot nu i-aș fi dat. Că au sucit-o ca la Ploiești, când a fost vorba de comportamentul domnului, taman când venea în forță mișcarea me too. Și ale o mie de mărunțișuri. Una a fost treaba cu impredictibilitatea declarațiilor lui Trump : tipul nu putea fi manevrat, își rupsese sforile, Pinocchio devenise un băiețel adevărat și noi știm că și un copil ar putea gândi. Așa că au adus pe cineva care putea sta frumușel în sforile care îl manevrau. Că mai pică din când în când? Iaca : o păpușă de lemn, nu are încheieturi flexibile și păpușarul probabil nu l-a susținut la timp. Păpușa e veche, de la o vreme păpușile vechi se umplu de cari ( carii sunt viermi care trăiesc în lemnul mobilelor vechi), și odată te trezești cu păpușa descleiată din toate încheieturile. Numai bine : nu e vina noastră! – asta, păpușa fiind senilă, a acționat greșit, a semnat ce nu trebuia, a bălmăjit o prostie. Nu e vina noastră! Așa că cine nu știe : omul potrivit la locul potrivit, să învețe. Fiindcă așa trebuia să aibă controlul și să aibă cui pune în cârcă o acțiune care iese prost. Trump a fost înlăturat cu surle și trâmbițe de peste tot. Era un August - prostu', însă vorbea prea mult, dădea din casă, nu se putea merge cu un astfel de om. Erau rațiuni înalte la mijloc : trebuia făcut totul, trebuia regruparea efectivelor militare, Afganistanul se dovedise o nucă prea tare, atenția trebuia îndreptată în altă parte, și s-a făcut. Lumea și-a zis ca întotdeauna de când e lume și gândește altcineva pentru domnia sa : vin americanii! – ura!
Eu, ca unchiul Georges, când asculta discursurile lui Ceaușescu : ura la cei cu cururile goale! Și au venit americanii. Nu se știe de ce : trebuia făcut ceva, românii ăștia nu au de gând să schimbe o iotă din legea off-shore.. – la Dracu! — cum înhățăm noi o felie din gazul din Marea Neagră? Ia să-i tragem în piept : cât au cerut ăia să lase tot ce făcuseră până acum? – un miliard de dolari? Dăm noi, lasă dom'le că investind, luăm gras, triplu decât ar fi luat dacă ar fi înțeles că investiția o putea face statul. Cum s-o facă dacă statul e condus de corupți, care fiecare vrea o feliuță din bănuții luați de la prostul care trudește ca un rob pe plantație? Noi dăm. De fapt nu dăm nimic, ne prefacem : scoatem banii dintr-un buzunar și îi punem în alt buzunar. Că de aia se cheamă investitor străin.
Vin americanii! – oamenii se bucură : bărbații nu mai sunt obligați să devină bărbați în armată : aduce America bărbați. Cu ce preț? O să vadă atunci când o să aibă nevoie de bărbați și americanii o să-și ia jucăriile și vor pleca. La fel ca din Coreea, Vietnam, Afganistan ori alte locuri din Africa și despre care eu nu am aflat fiindcă nu am avut acces la informații.
Vin americanii! – Doamne, ce-o să mai câștigăm noi! O să înceapă forajul în Marea m
Neagră...
Și europenii ne-au ajutat : de ce nu suntem recunoscători : la o bătaie de săgeată, Insula Șerpilor își face treaba. Nu pentru români, pentru cei care au știut importanța
acestor stânci....
Altele, altădată. Nu că aș fi deșteaptă, ferească Dumnezeu, eu sunt prostul care nu știe că nu-i voie să pui întrebări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu