Păcăleală înainte de întâi aprilie

Dacă vreodată am afirmat, vorbind despre mine că sunt deșteaptă, probabil m-a luat gura pe dinainte, m-am umplut de trufie ca un păun. Fiindcă eu cred că doar uneori am sclipiri, fulgere de inteligență, în rest sunt om ca toți oamenii, mă ia și pe mine valul, ca pe cel despre care Seneca zicea că mergând pe drum, o mulțime l-a înghițit și s-a trezit într-un loc unde nu avea nici o treabă. Tocmai fiindcă lipsindu-i luciditatea și înțelepciunea, s-a lăsat furat de gânduri și s-a lăsat purtat de valul înșelător. Drept care, nu pot spune despre mine că sunt permanent trează, în stare să raționez cu luciditate.

—Ce-a fost dom'le asta cu rușii?

—... –N-a fost nimic, a fost un

car acoperit cu pânză roșie, pe care tronau frumos niște tancuri de carton, înconjurate de manechine cu puști de soc în mâini. Din direcția opusă, păreau atât de reale, că lumea s-a îmbulzit să dea mai mult decât banii cezarului de ocazie.

— Bine - bine, dar ce-a fost?

— Eh, nimic.,, Mult zgomot pentru nimic "– după cum spune Will Shakespeare. Nu-ți face griji : unii au văzut ocazia și au profitat de ea. Au văzut foamea lumii după ce o boală care a secerat la scară mondială, a pus statele lumii în jos pe scala bunăstării, și uite așa au decis că acum e momentul, le băgăm frica-n ciolane, și de aici câștigăm. Oportunitatea a fost nevoia lumii de petrol și gaze. Felul în care lumea e speriată de boli, felul în care lumea nu a mai muncit, și asta a fost. Așa se nasc imperiile. Nu-ți face sânge rău : păcăleală înainte de întâi aprilie.

— Ptiu... Ferească Dumnezeu și pe puiul șarpelui...

— Lasă. Nu ți-am spus eu mereu că toate sunt fleacuri? – vax cu apă de ploaie.