War

Nu știu dacă să zic la ce mă gândesc.. Da' dacă tot am decis să aduc și eu o postare, o să zic, deși mi-e că-mi umplu capu' de bunătăți (această expresie se folosește atunci când știi că nimeni nu va fi de acord cu tine și cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla, e să nu fii băgat în seamă ; însă eu știu că prietenii mei virtuali citesc, cel mult : primul paragraf – de aici reiese că aș putea zice orice pe la mijlocul textului, exact cum se proceda înainte de '89, când cu cenzura).

Domnule ( poate fi și doamnă, numai cap să aibă, că eu nu i-l dau pe al meu, că îmi trebuie).. Domnule, stau și mă gândesc la un eventual conflict armat la care ar fi necesar să luăm parte și noi, ca aliați ce ne aflăm în NATO și Schengen. Mă gândesc și nu mă dumiresc dacă putem, dacă avem oameni și arme. Și n-avem nimic : la noi în România stagiul militar, nu mai există. Nici măcar nu e ca în America : ai încălcat legea pentru prima dată și ai făcut o greșeală minoră, n-a murit nimeni, nu a explodat nimic, nu ai lăsat o femeie borțoasă, ei bine, în America ai de ales între a-ți satisface stagiul militar și a sta la pușcărie. Infractorii mărunți, aleg armata, au asigurat : masă, casă, haine și ceva dolari. Așa stând lucrurile SUA are o armată destul de mare. Bun, dacă am rezolvat cu efectivele militare, să vedem cum rezolvăm și cu armamentul. În America, în senatul lor, se votează anual un buget. Nu știu cât, poate 12% din PIB-ul lor, care nu-i de lepădat. Cu banii ăia, Statul Major American, cumpără de toate cele : armament, vehicule care corespund nevoii armatei, avioane, 

nave și chiar submarine. Tot din banii aia, o felie bună merge la cercetarea în domeniu. Și, din câte am auzit eu, ar fi cam adevărat că SUA are multe laboratoare în interiorul unui munte. Acolo intri dacă vrei și ieși dacă ai murit. Sigur ai tot ce-ți poftește inima, numai libertate nu, fiindcă americanii nu-s proști și știu ce e aia spionaj. Sigur că în America sunt o mulțime de trupe de elită, acuma noi nu suntem chiar tâmpiți să credem că în Europa vor veni trupe de elită, nu, vine așa de mai la coadă, din cei care sunt în armata SUA, ca să nu fie la o închisoare din statul care ar face bine să-și aleagă din când în când și un Președinte tânăr și în stare să facă planuri care nu vor avea soarta unei statui din plumb cu picioare de lut.

Ce avem noi? Deh : praful de după tobă ( după tobă nu există nici un micron de praf, fiindcă toba de aia e tobă, că să fie bătută strașnic în fiecare zi).. Noi n-avem efective umane : la noi se angajează cei care nu au făcut carte și nu pot spera la un salariu mai bun decât cel al armatei noastre. Mecanizatele noastre? Deh( din nou) : avem ce am primit de pomană, niște tanchete de plastic, în care arzi bine mersi, te faci sfarog în cazul în care ai trecut peste un dispozitiv artizanal, făcut dintr-o sticlă de sticlă, umplut cu gaz –petrol lampant, și care în locul dopului are un cocean de păpușoi cu o bucată de cârpă, îndesat să nu curgă. Așa stând lucrurile nu-ți trebuie dinamită, ferească Dumnezeu trinitrotoluen : ajută un cocktail Molotov : arzi ca șobolanul în tancheta care poate fi făcută cu ușurință la imprimantă, ii pui patru roți de la o motoretă Mobra, și pleci ca Ițic la război.

[ –La război și noaptea-mpușcă? Dacă plouă, dă cortel? Pe la doi'șpe dă mâncare? La zece noaptea, sună goarna de culcare?

–...]

Când e război, împușcă și la trei dimineață, mâncare mănânci și tu din gamelă, ori dintr-o cutie de conservă, a cărei valabilitate este de treizeci de ani. De băut? – bei și din șanț, altfel te usuci de sete. Nu numai că nu se opresc ostilitățile pe ploaie, ele continuă și când termometrul cu alcool, arată :–50° C. Că cine n-a auzit de cei care urinau în palme ca să se încălzească? Ia citiți și voi cartea lui Erick Maria Remarque : Nimic nou pe frontul de vest. Citiți și gândiți-vă că oamenii mureau din vremea gazelor care erau împrăștiate în atmosferă în direcția tranșeelor inamice, încă din primul război mondial, când nu se vorbea încă de gazul sarin.. Voi știți că în cazul unui atac de asemenea anvergură, când se împrăștie un asemenea gaz, nu există antidot, nu te poate salva nimeni?

... Vi se pare greu să purtați o mască din asta medicinală? Ziceți Doamne ferește! – să nu fiți nevoiți să purtați o mască de gaze. Probabil că nici nu ați văzut una în realitate, nu știți cât de greu este să respiri și să expiri doar pe gură..

Război... Eu când ziceam mamei-mari că aș vrea să văd războiul în realitate, îmi spunea scurt :

— Bată-te cu mâna peste gură, n-ai apucat războiul și nu știi cum e.

Nu aș vrea, nu mai sunt copilul curios și prost de altădată, însă în caz de război o să fim mâncați cu tot cu fulgi. Fiindcă nu avem cu ce. Noi am primit armament, vehicule, avioane – de pomană, adică ce nu le-a mai trebuit aliaților. În eventualitatea unui război ieșim cu curu' gol, vasali, ne pierdem și ceea ce ni se pare că mai avem în materie de teritorii ale statului.