Gânduri

Aseară am uitat pur și simplu să încarc Motorola, așa că am deschis Samsung-ul. Îl urăsc din tot sufletul : de câte ori trebuie să editez un text – iar și iar, de atâtea ori îl urăsc. Pe Samsung am Camilla, dar nu, nu vreau să utilizez contul, nu am pentru ce, acolo am lăsat pe fiecare dintre cei ce mi-au cerut să îi adaug. Nu mă interesează niciunul, eu am trimis vreo douăzeci de cereri, acum regret, nu am nevoie de pretențioși, de ahtiați în ale politicii, de convinși că trebuie neapărat să gândesc aceleași idioțenii pe care le gândesc domniile lor. Există, am pe undeva în Note, adresa e-mail, numărul de telefon, parola. Nici nu ar trebui : e o parolă veche, un nume al unei organizații de tip mafiot din America latină. Nu știu ce mi-a venit atunci, cred că din ciuda mea pentru Google, care-mi cerea să schimb parola, și uite așa am rămas cu o parolă idioată, de, dac-ar ști-o lumea, m-ar ocoli, convinsă fiind că nu sunt în toate mințile. Concluzia e că nu mai schimb parole, și dacă cineva ar sparge contul, n-are ce lua : se muncește inutil : Google mă avertizează ori de câte ori ar încerca să se conecteze cineva. Că uite : când i-am dat laptopul vecinei cu copii de școală, a țipat și Google și Facebook, de a fost nevoie să merg la setările conturilor și să scot laptopul din toate înregistrările. Se întâmplă și când îmi cumpăr eu un telefon ori o tabletă nouă : trebuie să dau raportul și eu mă supăr și le trimit un feedback :

— Idioților : credeți voi că altcineva decât mine se poate conecta pe un alt aparat? Tâmpiților! – am cumpărat alt aparat.

Pe urmă iar merg să scot ce nu mai folosesc, fiindcă aplicațiile țin minte, Paștele mamelor lor, tot ce ai folosit vreodată, de-mi vine să le sparg, să iau în ciocan și să le zdrobesc mărunt, să ard pe foc și cartelă și fiecare ciob din telefon ori tabletă. Grozavi paznici și aplicațiile astea.

Nu fac nimic. Sunt, într-o oarecare măsură plictisită, cumva îmi ies din fire și mă satur de toți și de toate. Probabil ar trebui să mă odihnesc. Probabil, nu știu dacă e necesar. Sau să citesc. Am găsit o recomandare, Persuasiune – Jane Austen. Dar parcă nu mă îndemn : ce să fie bun în literatura scrisă de femei? O carte pentru femei. Am descărcat-o, însă dacă văd același tip de narațiune, unde pisează nopțile în dormitor – cu cineva sau singură, dau dracului scârba de pdf. Nu știu ce plăcere găsesc doamnele citind scene de sex. Nu le înțeleg, și cartea pare și mai proastă, și autoarea și mai vacă în timpul rutului, când trebuie însămânțată.

Dar nu mă plâng, am mai descarcat și Fiul risipitor, tot de-a lui Radu Tudoran.

Să spun drept : Radu Tudoran îl tot pomenea pe Camil Petrescu, și eu mă întrebam :

— Ce p( beeep) mă-ti bă? Te interesau pe tine cele câteva piese de teatru, scrise în perioada interbelică? Ce tot mă pisezi cu legătură directă dintre Camil și armată?

Pe urmă mi-am dat seama că sunt în pom : eu nu am citit altceva decât lucrările de dramaturg ale lui Camil Petrescu, nu am citit Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război.. Nu am citit și gata. Patul lui Procust, îl citisem, frunzărisem de fapt. Așa stând lucrurile, Camil era numai Mitică Popescu, Jocul Ielelor, Suflete tari. De ce să mint : m-am confundat adesea cu Gelu Ruscanu. Mi-am închipuit că pot fi și personajul rău, cel care voia să strângă firul vieții de gât, să primească ceea ce voia. Dar nu mai mult. Pentru mine, numai Cezar Petrescu era militarul din războiul dintâi, Camil era altceva și nu am găsit loc pentru el în mintea mea. Ori în inimă? Zău nu știu, cred că în minte e mai potrivit. Autori de tot felul.. Ca cel de care s-a îndrăgostit Cella Serghi, și care pentru mine nu înseamnă decât Istoria literaturii românești. Ce ar fi de spus despre George Călinescu? Enigma Otiliei?.. Un bleah de care nu mi-e rușine. Bleah. Ca niciodată cred că filmul a fost o binefacere pentru acest înfumurat, cartea e bleah. Sigur am citit, cum altfel? Cine nu știe : dacă vrei să combați credinciosul, citește Biblia.

Tare sunt plictisită astăzi. Eu duminica n-am ce face, toate duminicile sunt sărbători triste. Dar despre asta am scris demult, n-are rost să reiau subiectul. Mă dezgustă toate sărbătorile.