uite-mă ridicând o Planetă în mijlocul altei Planete
uite-mă vrând să ies fizic
uite-mă..– eu nu mai pot pleca
din cauza podurilor rupte
din cauza munților pe care i-am ridicat
din cauza Annei închisă o mie de zile
din cauza demnității
uite-mă rămânând
nu pot distruge încă odată
nu mă pot târî
nu mă pot convinge să sparg înc-o dată și încă...
iată-mă la capăt de drum
Planeta nici măcar nu-i rotundă
e biata de ea făcută după chipul și asemănarea mea
Planeta cu două laturi
drumul spre infinit
speranța
sentimentul imposibil de ucis
Planeta care se rupe în două
odată tu / odată eu
totul și nimicul
ura și pasiunea
drumul electronului bezmetic
Planeta din Planetă
posibilul născut din imposibil
Planeta cu două laturi..
privește miracolul : un electron anulându-și firea
ieșind din rotundul imposibilității
adoptând linia dreaptă
am decis să merg pe drumul eșafodului..–
refuz să-mi dărâm Planeta speranța..
refuz să merg în cerc
slavă Domnului Infinit!
( Întâi februarie, anul MMXX, c. ferent – Zeul nou - Speranța)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu