La miezul nopții

în mijlocul întunericului – un opaiț pâlpâind
în mijlocul labirintului – casa rotundă
dar nimeni nu a reușit să-i deschidă ușa

nimeni nu a găsit drumul
și Yorick stă singur
stă singur și nu-i pasă
stă singur de o jumătate de mileniu
nimeni nu a găsit ușa

pe masa rotundă
un opaiț pâlpâind abia
îi ține de urât
și Yorick – la masă
stă singur și-a obosit
nimeni nu a venit să-l elibereze
nimeni nu a deschis ușa
și e ultima sticlă cu vin
și Yorick mai toarnă-n pahar
așteptând
să vină schimbul/ sau Hamlet / sau groparul s-o ia pe Ofelia
să vină naibii măcar moartea
să se termine

stă Yorick sorbindu-și vinul
stă Yorick – bietul nebun
stă și declamă : – duceți-vă naibii
nu-mi pasă!
nimic nu va fi ......–
în labirint e mereu întuneric
și opaițul sfârâie pâlpâind
se termină uleiul și Yorick l-a îndoit cu apă
vinul din sticlă se prelinge pe masă

stă Yorick și așteaptă

poate Hamlet n-a fost niciodată
și Ofelia era un portret pe peretele din stânga al labirintului
ce noapte dușmănoasă!

( 01.02.2020 c. ferent – La miezul nopții)