Ne trezim singuri : ultimul tren a plecat cu cinci minute înainte să ajungem la gară.
Ducă-se
ne trezim
urând speranța
disprețuind ultimul dar.
Ducă-se.
Ne trezim nevrând
neputând înțelege
neștiind că ăsta era ultimul dar
că îngerul pleacă
că inima se impietrește astăzi pentru totdeauna
Ne trezim idioți în mijlocul drumului
la patru pași de fericire am renunțat
Ducă-se.
Ne trezim vorbind anapoda :mintea se impietrește și ea.
Ne trezim idioți lângă un pahar de vin și nu știm la ce folosește
Ne trezim ultima dată cu mintea ca o piatră
mâine nu va mai fi nimic
Ducă-se.
Fie! – zice îngerul furios
Fie
facă-se după mintea ta
Fie
îți voi dărui o inimă de piatră
o meriți
Fie
îți voi tulbura mințile
o să te las să uiți
Fie
Ducă-se.
La patru pași de fericire ai renunțat
La patru pași de infinit ai obosit
La patru pași de ultimul tren te-ai împiedicat de remușcări
La patru pași de viață ai ales eșafodul
Fie
Ducă-se
Îngerul se uită scârbit :
om.. Ha!?
om — lut netrebnic
om —..... De ce ești om?
Fie. Ducă-se.
(26 februarie, într-o luni .. c. ferent/z. — Fie voia ta.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu