și plânsul
și praful deasupra tuturor speranțelor
crește
mâna care ar fi putut învia surâsul a înțepenit cu un deget ridicat
câteodată la frunte
dar cel mai des în dreptul buzelor
și-mi văd de treabă
praful nu-i de competența mea
eu sunt vântul printre salcâmii de pe malul râului
eu sunt râul în dreptul pietrelor
ce să fac eu prafului
eu am luptele mele : algele
algele care îmi schimbă culoarea
praful a fost cândva rostul tău
Oh dumnezeule – de ce m-ai părăsit?
El trece în tăcere
pașii lui înoată în praful gros
și eu am propriile lupte
eu nu pot sterge praful
eu nu te pot trezi
eu nici măcar nu pot ieși din matca mea de râu
Eu îl văd trecând cu mâna înțepenită într-un stop cadru
– dar nimic nu pot să fac
Eu îl văd cu degetul în dreptul buzelor
– dar e inutil : eu de obicei mă zvârcolesc deasupra pietrelor
sunt atâtea alge
Cum să tac?
... de ce te depărtezi fără să m-asculți?
Toate cresc și descresc
eu cu râul și cu salcâmii
tu cu pasul împleticit prin praf
creștem și descreștem
iubim și chemăm praful și algele să ascundă sentimentul
să-l înece
Oh Dumnezeul meu – de ce m-ai părăsit
și de ce treci fără să-mi răspunzi?
(19 februarie, 2020 – c. ferent – David plângându-se,când i-a fost ucis fiul născut din Batsheba....sau Eu plângându-mă de uitarea ta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu