astăzi l-am făcut pe ultimul
de astăzi nu mai am amintiri
voi continua să respir
să urlu
să mă dau peste cap – fără să știu dacă ești bine
fără să fiu convinsă că respiri
chiar dacă am desfăcut funia care ținea barca la cheu
chiar dacă barca plutește și n-am s-o mai pot găsi niciodată
astăzi ți-am dat drumul
Am făcut o mulțime de pași
la început mi-era teamă să respir dacă nu te-aș fi știut respirându-mi alături
dacă respirația ta nu mi-ar fi înfiorat șuvițele de pe ceafă
astăzi a fost să fie
am înțeles că niciodată nu vom mai împărți o țigară
niciodată nu te voi mai auzi șoptind povestea cu zidurile mai înalte ca tine
am înțeles că poveștile sunt lungi de aici până acolo
și-atât –
poveștile nu sunt și de acolo până aici.. –
barca putrezea inutil lângă scândurile scorojite ale cheului
Du-te..
Nu poți opri vântul în palme
nici apele nu le poți împleti în cununi de nuntă
nimeni n-a făcut din foc un turn
și chiar metalele sunt niște pietre urâte
aurul seamănă cu un burete.. –
nimeni nu poate ține pe nimeni
du-te..
O să fie bine
și barca nu ne mai aparținea de mult
o să fie casa tritonilor și a sirenelor
o să fie bine
nimeni nu poate ține pe nimeni
mâine va răsări soarele
o să ai treabă în grădină
Du-te.
(20. 02.2020 – c. ferent – Thelxinoe pe malurile Styxului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu