vântul ridicând acoperișuri
izbindu-l pe drumul dintre case
furtuna urlă la răscruce de drumuri
zborul țiglelor sparte
corbii croncănid
și sentimentul că nu mai poți face nimic
aripile deschise din care furtuna smulge pene întunecate
corbii când iarna se afundă printre case
corbii scoși din găoci de ger și de vânt
resturi din pădurea bătrână
suflete întunecate
corbii fără cuib
cui îi pasă? – croncănitul ca de moarte
corbii căzuți
zig-zagul frânt
cui îi pasă?– zeea căreia corbii i se-nchină
zeea cu aripi smulse din omoplați
a trecut în cealaltă emisferă
surâzând a trecut
cui îi pasă de corbii care cad pe pământ?
(18.01.2020 c. ferent – Corbii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu