Colecționari fără suflet

Păi , să vedem la ce mă gândesc : e tare frig și gândurile s-au aciuat în capul meu și moțăie. În casă e cald, dar afară fiecare crenguță, fiecare fir de iarbă uscată și gardurile chiar, sunt pline de chiciură. Da : e frig..... Tare frig și am renunțat să ies din casă, mulțumesc Cerului : pot să nu ies.. Între timp citesc și încerc să-mi dau seama câte ceva din mersul lumii, felul oamenilor de a reacționa în situații extreme, prostia unora care nu înțeleg de ce a renunța e prima și cea mai are virtute a omului. Dacă ar înțelege asta,s-ar împuțina acțiunile violente și sinuciderile ar dispărea. Fiindcă nu știm să renunțăm ne umplem de furii, gelozii, sentimentul de proprietate asupra a ceva ce nu ne aparține , se face așa un fel de turbare și noi reacționăm în consecință, uitând că după episodul ăsta tot noi vom suferi într-un fel sau altul. Și vorbele care le spui când ești furios, se fac săgeți și pumnale care se întorc și te străpung... 

Eu nu dau like unui text dacă nu-l citesc : poate omul mă insultă, poate pune la cale un act terorist, poate e decis să-și facă rău lui însuși, așa că nu apreciez nimic necitit. În lumina acestor acțiuni proprii, am citit aseară un text mititel : două fraze în care cineva se plângea că un câine pe care îl sponsoriza într-un adăpost, a fost dat spre adopție în spațiul Schengen și domnia sa nu a semnat actele de adopție, nu a fost de acord... Eu am rămas perplexă : cum adică?– ești nefericit acum când animalul are pe cineva care îl ocrotește, îl plimbă, îl duce la veterinar dacă e nevoie , nu-l ține închis într-un spațiu mic, are mâncare, apă și căldură, și-l iubește, cum după toate astea faci scandal? Nici un cățel nu e fericit la adăpost, s-au văzut cazuri în care un câine mai puternic l-a sfâșiat pe cel mai slab ori mai mic și l-a mâncat... Asta voia ?– cățelul în cauză era de talie mică, un corci de pechinez, ar fi sfârșit în colții dulăilor, fiindcă trebuie să fii idiot să crezi că în adăpost angajaților le pasă prea mult de un cățel. Și i-am comentat : eu aș fi dansat de fericire pentru cățel! .. Ăsta e un aspect : lipsa virtuții simple a renunțării ne transformă în niște orbi care nu văd realitatea și nu vor binele unei ființe..

Aceste amputații ale firii umane ne transformă în egoiști, fiindcă povestea se poate transforma : iubești despotic o ființă umană și o chinuiești, nu-i dai voie să fie fericită.. Așa ca omul ăla care și-a omorât nevasta fiindcă nevasta a fost promovată la serviciu și el nu... Lipsa sentimentului de empatie , ne transformă în criminali, după ce mai întâi ne chinuim animalele. Sunt cazuri televizate : pe canalul Animal Planet au fost explicate în amănunt de psihologi : omul care strânge o sută de animale pe proprietatea lui, care uită că le are, care animale mor și putrezesc prin sub paturi...aceștia sunt colecționarii, bolnavi psihici, incapabili să înțeleagă nevoile animalului, neînstare să renunțe pentru binele ființelor pe care le chinuie pe motiv că le iubește.. Nu poate iubi, este egoist și singura lui scuză e boala.. Nimeni nu are voie să îngrădească libertatea și fericirea unei ființe : fie aceasta om sau animal..

c. ferent