joi, 11 iunie 2020

Meteor

toate erau pe fugă
ne ale tale 
ne ale mele
toate erau goană
mă țineau la un loc gonind
toate

eu

cred că voiam să fug
să te pipăi de existența mirosului tău de proaspăt
dar mă luam goana de pe loc
urându-i
și pe urmă spunându-mi că sunt oameni
dar nu se mai putea așa
eu voiam punctul/ pe tine / ineditul noi
îngerul meu cuminte uitat într-un colț din podul minții

și nu se mai putea
eu nu mai puteam
goana de la Planeta a noua spre Soare
sus / jos
pe traiectoria urâtă și neschimbată de la facerea lumii 

m-am răzvrătit înger cuminte
m-am răzvrătit : mi-era dor de locul meu
eu demon / eu punct / eu axă și traiectorie
și m-am oprit la noi
în jur cădeau săbii și săgeți și fum de pucioasă
în jur
 (o rachetă cu rază medie de acțiune — se făcea un trandafir cu petale sângerii) 
în jur se deschideau zorii
și eu m-am oprit

simplu : rotundul punctului unu din doi

(11.06.2019 c. ferent / z – Fix)

( meteor... știi că ești meteor? 😊)

Soarta lui Sisif

Nu mai știu.. Nu, nu la ce gândesc eu, la felul în care pare luptă sisifică, inutil bolovan cărat în fiecare zi spre vârful unui munte, inutil fiindcă nu-l poți stabiliza, bolovanul o ia la vale și tu pornești din nou, a doua zi, în oricare dintre zilele ce urmează, căratul inutil.
Noi toți împotriva unui Guvern corupt și incapabil. Noi toți împotriva deciziilor imbecile, susținute de un Președinte care a câștigat alegerile doar fiindcă contracandidatul era femeie și noi românii suntem misogini din născare, indiferent de sex. Și eu sunt misogină ( habar n-am dacă există feminin la acest substantiv) . Și eu l-am votat pe Iohannis din acelaș motiv: e bărbat. Astăzi m-aș plesni la propriul pentru momentul în care judecata mi-a fost umbrită de misoginism. Nu se poate face nimic, ni se pregătește ceva aproape imposibil de contracarat : Ordonanțe de Urgență. Nu știu cine ar putea fi abilitat să refuze aceste pretenții ale unor persoane megalomanice, care se dovedesc a avea non-calitățile unor dictatori.. Mi-e greu să deosebesc să desfac ceea ce astăzi ni se întâmplă nouă românilor, de ceea ce se întâmpla începand din 1939 atunci când Hitler a instaurat nazismul. Mi-e clar un singur lucru: Guvernul și Președintele României vrea cu orice preț exterminarea unor bolnavi, instituționalizați sau nu . De asemenea și ale unor categorii de persoane cu dizabilități. Economia României este subminată și nu eu am văzut asta, ci oameni implicați în mod direct. Auzim cum PNL a fost susținut material de unul dintre investitorii care în ceasul al doisprezecelea au înțeles că nu vor primi nici posibilitatea de-aș desfășura activitățile pentru a-și recupera banii investiții în susținerea actualului Guvern PNL-ist ... Deși ar trebui să mă doară, mă bucur că au decis să dea în judecată Guvernul României pentru subminarea economiei. Măcar fac ceva. Mă uit la celelalte partide , aștept să înțeleagă menirea opoziției : refuz să accept, refuz să votez ceea ce face rău cetățeanului și țării în tot întregul ei. Aștept ca și Curtea Constituțională să-și însușească menirea : Votăm în cunoștință de cauză, în conformitate cu legile, cu adevărul, cu ceea ce se întâmplă în țară, nu ceea ce îmi este impus de partidul aflat la guvernare... 
Altfel nu avem decât o soluție: să fugim, să ne autoexilăm, fiindcă în România suntem uciși sistematic. 

eu, Constanța Ferentz

duminică, 7 iunie 2020

Nu pot respira!

I CAN NOT BREATHE!

Gândesc. E o acțiune la care voluntar sau nu, te supui. Gândesc normalitarea, vreau să o găsesc. Și să mi-o explic, mie în principiu. Restului nu, fiindcă nu o înțeleg, nu are valoarea care o dau eu normalității.. 
Omul trăiește într-o societate oarecare și face asta de mii, milioane poate, de ani. A decis să facă asta, a decis la început o familie, apoi un trib, mai târziu o națiune. A creat reguli după care funcționează normalitatea. Poate fiindcă omul e temător, se vrea în siguranță.. A numit vraci, apoi legiuitori, a creat armate și a crescut în ideea că așa și doar așa e în siguranță. În timp vracii au dispus de normalitate. Alături de legiuitori și de reprezentanții religiei. Și a dispărut libertatea. Libertatea a sucombat ireversibil. Omul nu se mai putea mișca după dorința lui, nu putea avea proprietăți fără să plătească un preț, nu putea să-și facă dreptate de unul singur.. Normalitatea a decis că nu se poate și omul nu are voie să fie stăpânul lui. Dacă autoritatea reprezentată astăzi de un polițist sau un medic decide să fii arestat sau pedepsit și chiar ucis, vei fi fără discuții. Câteodată ți-e refuzată chiar apărarea, și normalitatea te va încuia ca pe un lepros , fiindcă ai îndrăznit să crezi că poți face ce este drept. Că ai vreun drept. Fiindcă ai ales acum câteva mii sau milioane de ani să trăiești apărat într-o societate oarecare. A gândi e o acțiune periculoasă și trebuie să ți-o ascunzi cu multă grijă, fiindcă poți muri fiindcă tu gândești. Gândești liber și normal... Așa încât eu gândesc normalitarea pentru mine. Doar pentru mine. E o filosofie proprie, am găsit-o involuntar, ori grație celor trăite în aceste ultime luni, văzând cum oamenii nevinovați sunt uciși. Poliția ucide. Medicii ucid. Justiția condamnă inocenți. O lege care se opune libertății de gândire, s-a înstăpânit peste toată Terra. Nicăieri nu vei fi ferit de brațul lung al Poliției, Medicinei, Religiei, Justiției care nu mai are demult ochii acoperiți și cântarul din mână e calp, cântărește privind la fața omului.. Pe scurt: vei muri dacă îndrăznești să gândești. Se vor coaliza împotriva ta și vei muri. Nimeni nu te va ajuta, fiindcă pur și simplu nu poate. Să facă asta Dumnezeu? Sigur, asta se poate. Justiției Divine nu i te poți sustrage, nici măcar dacă ai fi stăpânul acestei Planete.. Vrei să fii liber? Nu există decât o soluție: trebuie să mori mai întâi. Pe urmă o să fii foarte liber: ca ideile din raiul Yoghin, care se cheamă Nirvana. Acolo ești liber. Pământul în întregul lui e ocupat de Poliție, Religie, Medicină, Justiție.. Tu amărâtule nu ai voie nici să respiri.....

luni, 1 iunie 2020

A simți

Aproape e tot mai departe
și nici măcar să treci prin fanta dintre universuri nu-i ușor
Mă trezesc implorând liniște și trecerea în orb
am obosit de verbul necesar: a simți 
și vreau atât: să nu doară 
Vreau să trec 
să respiri întuneric e tot mai greu 
o mie de ani în necropolă – îmi ajunge 

Eu știu că madragona va plânge 
eu știu că nu mai pot ieși 
vreau 
accept 
dar cer un singur lucru: să nu doară 

Scaunul e așa de îngust și de rece 
și în fiecare zi intră un milimetru în pământ
evit să mă așez 
ca bunul Benvenutto – cel care pururea dormea în picioare 
evit 
orice odihnă ar putea fi ultima 
nu mă revolt : o să dorm pe celălalt mal 
universul celălalt începe cu o mie de ani de somn 

Poveștile s-au făcut realitate 
coșmarurile au prins viață 
și iată-mă cu o madragonă care plânge amarnic 
în labirint 
și aș fi putut să-mi astup urechile 
Aș fi putut! 

o mie de ani în necropolă 
aș fi putut ieși 
dar implor atât: să nu doară 
o mie de ani mă voi odihni 

Algele cărora le-am uitat culoarea
se fac mirosurile de la Kandia 
și omul meu de apă plutește mort în al treilea ochi 
cum să-ți zic pe nume? 
cuvintele s-au frânt în mijlocul uraganului 
aș fi putut cânta acum un an 
aș fi putut aș fi putut aș fi putut aș fi........ 

Niște seve urcă 
niște seve otrăvite coboară 
și-mi hrănesc madragona cu laptele ierbii 
aș fi putut cânta 
Degetul pus la buze – 
a tăcere 
a întuneric 
a trecere dintr-un univers într-altul
m-au oprit

Să nu doară 
să nu simtă trecerea mea biata făptură din rădăcină 
o să dorm nesfârșit.... 

[I, a VI-a , MMXX – c. ferent – A ( simți) ]

vineri, 29 mai 2020

În Agora

Pisica merge la plimbare cu nebunul ei prin Agora..

Îhm. Nu știu dacă ține de psihologie, psihanaliză, nu știu: capacitatea de a gândi doar într-o direcție. ,, Dragoste de viață ", autorul– Jack London. Spune cum unul care a flămânzit, era să moară de foame, nu am înțeles dacă a mușcat din gâtul lupului flămând și el, bătrân, și slăbit ca el de foame. Tipul care strângea pesmeți, biscuiți marinărești, în saltea. Ce nu știu eu: dacă ține de psihologie, psihiatrie sau e un element demn de psihanaliză, dacă hiptnotizând, dacă încercând regresia, poți vindeca un asemenea om, ori animal în a cărui minte stăruie un singur lucru: foamea. Dacă raportează orice ființă ca fiind flămândă, căutând mancare ? Ar putea avea și alte cauze: îngustimea capacității de percepție. Omul știe că supraviețuiește mâncând, respirând, dormind și astâmpărându-și setea. Eventual și având ceva de îmbrăcat și un loc unde să se ferească de intemperii,....... – bine, bine, dar restul? – omul care nu știe de existența restului: muncă, joc, intelect lucrat, omul ăla nu e doar un oarecare mamifer? .... Nu știu. Poate nu ține decât de banalitatea unui IQ.. Banal, din punctul din care privesc eu, e banal. Sigur mă supăr, sigur aș urla: 
— Nu vrea mâncare!!!!!!! 
Eu știu că omul nu mă poate înțelege, și cred că mie îmi scade IQ-ul vertiginos, atunci când urlu la el ( ea, de fapt) : ,, Nu vrea mâncare! – pisica se joacă, vine după mine, nu vrea mâncare, nu așteaptă să-i dai o bucată de carne! " ... Mă tem că mă prostesc inutil, fiindcă omul atât poate : pisica vrea carne, lapte și nimic altceva.... 
Nu am putere să educ. Sau nu am răbdare, sau nu știu tehnica prin care să fac omul un pic mai deștept, un pic mai în stare să cuprindă cu mintea sa, și alte acțiuni, care îi sunt străine. Știu, și totuși urlu, de parcă aș fi înnebunit eu însumi :
— Nu vrea mâncare!!  

Asta e mic. Fiindcă extinzând, fiindcă mergând în alte direcții, se pare că peste tot în lume, fiecare om mai sus sau mai jos pe scara socială, privind în josul piramidei, crede că cei de sub el vor mâncare... A indexa cu 40% pensiile, a dubla alocațiile, înseamnă un singur lucru: cei de Sus, privind la cei de jos, își spun: 
— Nu am carne și lapte, nu am pâine, ieși afară! 
Și mie îmi vine să urlu: 
— Nimeni nu-ți cere mâncare, idiotule! Nu vor mâncare! Nu toți vor mâncare! Copiii se joacă, bătrânii se joacă și ei : șah, table, deapănă amintiri, se joacă Închipuindu-și că ar mai putea iubi, vizează o călătorie prin locuri sfinte sau de importanță arheologică... Homo sapiens e și homo ludis, de la Facerea, de la Geneza, homo ludis există! 
— Nu vrea mâncare! .... – IQ-ul meu se împotmolește undeva, și eu nu le pot explica, eu știu, dar nu am tehnica necesară.. Cred că privind pe ansamblu societatea, capacitatea de-a raporta la ei înșiși pare o însușire unică : foamea. Domnii de Sus au salteaua plină cu pesmeți, din când în când , în mintea lor mijește un gând unic:,,Cei de Jos vor un pesmete, un biscuit marinăresc, să le dau un biscuit.... "

E foarte greu să educi, să vindeci, să crești capacitatea unor indivizi. Atâta timp cât mintea lor e plină de foame, nu pot fi vindecați. 

( c. ferent – Un nebun se plimbă prin Agora cu o pisică, lumea din piață se repede cu o felie de salam și o farfurie cu lapte, să hrănească pisica. Pisica e sătulă, ea merge la plimbare cu nebunul ei...)

duminică, 17 mai 2020

Fleacuri

Flecuștețe. Gândurile proprii: ceva mărunt: vin in corpore, trec, nu prea importante. La unele observații a cuiva necunoscut , ale cuiva care se bagă în discuție neinvitat, nici nu mă mai obosesc să mă enervez. Să-i explic de ce există un fel de a reacționa al meu, de ce simt într-un anumit fel, de ce consider eu greșit ceea ce lor li se pare normal și invers: de ce e normal să creadă că eu greșesc. Flecuștețe. Lucruri, gânduri mărunte, neimportante, nedemne de ținut minte, de dezvoltat. Inerente flecuștețe, gânduri ale unui om fără treabă. Obsesiile unui citat, sau un titlu, un om, o operă... – devenind ele însele inutile și puse într-un cotlon a minții, pe altădată, pe niciodată poate. Fiind neînstare să reiau, nemaifiind de actualitate, neputându-le lega de nimic. Pe scurt: dimineața unei zile plină de gânduri inutile, care aleargă și se fac parada fleacurilor. Și eu, înțelegând de ce am luat ieri decizia corectă: de la- până la. Nimic mai mult, deja mi-am ostenit prea mult vederea în timpii morți ai perioadei fără scop în viață. Prea mult, și orizontul meu era prea aproape, nu îl vreau. Am decis că doar de la - până la... Mi-e indiferent dacă va izbucni un conflict armat după timpul pe care l-am limitat utilizării unor acțiuni. Indiferent. Voi afla a doua zi, oricum nu mă privește și gata. Și-i bine. Mă voi câștiga pe mine însumi. 
Eric Maria Remarque și " Nimic nou pe frontul de Vest ".. Eu? Nimic nou în estul Europei. Nimic. Nu poți face nimic, fiind tu însuți un nimic. Un punct din mulțime. Pentru unii a studia e păcat. Pentru alții a nu studia e inadmisibil. Pentru unii e inadmisibil să nu se protejeze , și ipohondria îi obligă. Pentru alții e dezgustător să umble cu o căldare pe cap și o tablă pe gură.. Unii țipă. Alții se ascund în tranșee, gropi, buncăre.. Alții aleargă cu brațele întinse spre lumină.. Și toate sunt fleacuri, pe rând : când pentru unii, când pentru ceilalți.. Unii. Alții. Nimicuri ridicate la rangul de obligații. Ca și cum o bucată de cârpă ar trebui să fie : pâine, aer, apă, somn, mișcare. Și nu : e un flecușteț pus pe soclu. 

Fleacuri. Vax cu apă de ploaie. ( ioconstant)

joi, 14 mai 2020

Vorbe mari


Pe un ghețar locuiesc de o mie de ani. 
Fără tine. 
Dacă te apropii se dezgheață și voi mă voi îneca în oceanul fără țărmuri
sau cu țărmuri atât de îndepărtate încât nu le-am știut 
și nu știu să înot
și mi-e frig 
permanent mi-e frig 
mi-e frig și nu chem 
nu cer 
nu nimic 
fiindcă știu să locuiesc
și că locuiesc pe un ghețar 

Fără tine . 
Dacă te-ai apropia e posibil să mor 
și de fericire mor oamenii
și de acțiunea simplă prin care îi duci în brațe 
îi treci peste un prag oarecare 
și așa e obligatoriu să fiu fără tine . 
Nu știu unde ești
habar n-am dacă ești viu 
atât de rar iau luneta și o așez pe trepied în fața ferestrei 
atât de rar te zăresc pe coline 
știu că nu mai stai la soare 
știu că nu mai umbli prin grădină 
dar nu știu ce faci în casă 
și dacă nu-mi spui tu 
eu nu știu 

Dacă te-ai apropia 
aprop
ierea ta m-ar încălzi 
aș fi atât de fericită
încât idioată cum mă știi
aș aprinde o mie de focuri 
și ghețarul pe care locuiesc m-ar scuipa în ocean. 
Fiindcă .... – de ce vrei tu să mă faci să spun vorbe mari? –
nu știi că mi-e groază de ridicol? 
fie : aș muri cu surâsul pe buze fiindcă te iubesc 
Pe tine. 

( 14 mai, 2020– c. ferent – Fiindcă te iubesc.)

În 2023 s-a întâmplat, dar mă doare..

Veneam spre casă, măcinată de gânduri de om obișnuit. Două mai ales, primul : că lucrurile nu țin o veșnicie, că ar trebui să-mi...