În Agora

Pisica merge la plimbare cu nebunul ei prin Agora..

Îhm. Nu știu dacă ține de psihologie, psihanaliză, nu știu: capacitatea de a gândi doar într-o direcție. ,, Dragoste de viață ", autorul– Jack London. Spune cum unul care a flămânzit, era să moară de foame, nu am înțeles dacă a mușcat din gâtul lupului flămând și el, bătrân, și slăbit ca el de foame. Tipul care strângea pesmeți, biscuiți marinărești, în saltea. Ce nu știu eu: dacă ține de psihologie, psihiatrie sau e un element demn de psihanaliză, dacă hiptnotizând, dacă încercând regresia, poți vindeca un asemenea om, ori animal în a cărui minte stăruie un singur lucru: foamea. Dacă raportează orice ființă ca fiind flămândă, căutând mancare ? Ar putea avea și alte cauze: îngustimea capacității de percepție. Omul știe că supraviețuiește mâncând, respirând, dormind și astâmpărându-și setea. Eventual și având ceva de îmbrăcat și un loc unde să se ferească de intemperii,....... – bine, bine, dar restul? – omul care nu știe de existența restului: muncă, joc, intelect lucrat, omul ăla nu e doar un oarecare mamifer? .... Nu știu. Poate nu ține decât de banalitatea unui IQ.. Banal, din punctul din care privesc eu, e banal. Sigur mă supăr, sigur aș urla: 

— Nu vrea mâncare!!!!!!! 

Eu știu că omul nu mă poate înțelege, și cred că mie îmi scade IQ-ul vertiginos, atunci când urlu la el ( ea, de fapt) : ,, Nu vrea mâncare! – pisica se joacă, vine după mine, nu vrea mâncare, nu așteaptă să-i dai o bucată de carne! " ... Mă tem că mă prostesc inutil, fiindcă omul atât poate : pisica vrea carne, lapte și nimic altceva.... 

Nu am putere să educ. Sau nu am răbdare, sau nu știu tehnica prin care să fac omul un pic mai deștept, un pic mai în stare să cuprindă cu mintea sa, și alte acțiuni, care îi sunt străine. Știu, și totuși urlu, de parcă aș fi înnebunit eu însumi :

— Nu vrea mâncare!!  

Asta e mic. Fiindcă extinzând, fiindcă mergând în alte direcții, se pare că peste tot în lume, fiecare om mai sus sau mai jos pe scara socială, privind în josul piramidei, crede că cei de sub el vor mâncare... A indexa cu 40% pensiile, a dubla alocațiile, înseamnă un singur lucru: cei de Sus, privind la cei de jos, își spun: 

— Nu am carne și lapte, nu am pâine, ieși afară! 

Și mie îmi vine să urlu: 

— Nimeni nu-ți cere mâncare, idiotule! Nu vor mâncare! Nu toți vor mâncare! Copiii se joacă, bătrânii se joacă și ei : șah, table, deapănă amintiri, se joacă Închipuindu-și că ar mai putea iubi, vizează o călătorie prin locuri sfinte sau de importanță arheologică... Homo sapiens e și homo ludis, de la Facerea, de la Geneza, homo ludis există! 

— Nu vrea mâncare! .... – IQ-ul meu se împotmolește undeva, și eu nu le pot explica, eu știu, dar nu am tehnica necesară.. Cred că privind pe ansamblu societatea, capacitatea de-a raporta la ei înșiși pare o însușire unică : foamea. Domnii de Sus au salteaua plină cu pesmeți, din când în când , în mintea lor mijește un gând unic:,,Cei de Jos vor un pesmete, un biscuit marinăresc, să le dau un biscuit.... "

E foarte greu să educi, să vindeci, să crești capacitatea unor indivizi. Atâta timp cât mintea lor e plină de foame, nu pot fi vindecați. 

( c. ferent – Un nebun se plimbă prin Agora cu o pisică, lumea din piață se repede cu o felie de salam și o farfurie cu lapte, să hrănească pisica. Pisica e sătulă, ea merge la plimbare cu nebunul ei...)