vineri, 10 ianuarie 2020

Tentația fericirii

la ora trei Luna se uită pe geam
te spionează
îți sfredelește fruntea
se face lamă și se înfige în creier
la ora trei Luna e cine e : o bestie
o muiere curioasă

și nu pot și nu pot și nu pot
nu pot alunga ticăloasa de la fereastră

eu știu că mă poate descoperi
că mă poate citi
eu știu și mă trezesc arătându-i pumnul

( cu Luna nimeni nu vorbește din casă
știi? – nu?
– cu Luna trebuie să vorbești ca surdo-muții
altfel te trezești cu lupul în casă)

și telepatic îi spui – Bestie! – pleacă
nu mai iscodi
pleacă!

da
poți – cine să te oprească!
poți spune tot ce doare
în creierul tău – Luna face mareea cea mare
sinapsele își pierd neuronii
ca peștii care rămân când vine refluxul
peștii se zbat pe țărm
neuronii se strecoară prin urechile tale.. –
ori prin nas și o iau la vale pe gât
mănânci la patru dimineața neuroni morți
da
poți s-o înjuri :– Luna mă-tii de Lună plină! –
fiți-ar razele linse de câinii țintuiți în lanțuri!
poți face asta
da

la trei Luna spionează
e îmbrăcată în hainele alea bune –
mătase și fire de argint și vreun pumn de pietre de Lună
stă așa..

( ce naiba așteaptă?–
s-o fi săturat de unicitate..
idioata)
       
           .. stă de parcă ar vrea să cadă
de parcă așteaptă pe
.. ( habar n-am –
Soarele poate)

ce facem cu Luna asta plină?
mi-e că o vom pierde printre atâția falși sateliți
ce să facem cu lumina care sfredelește fruntea
până în creier
până când mareea cea mare a sinapselor se face tentația fericirii

(10 a-I-a, MMXX, c. ferent / z – Tentația fericirii)

joi, 9 ianuarie 2020

Omul.. actorul..

Curg zile –
fluvii cad prin estuare
curg zile
și din zori în amurg
se zbat în adâncuri printre pietrele albe 
( o să se se mai întoarcă?) –
între amurg și dimineață
curg
se ridică –au gheare de alge 
dar cad înapoi prin largile estuare

în mări întunecate
aluviuni de vise și speranțe
toate zilele curg.. 

Nu i-am spus niciodată
unicul..

se scurg nopțile
și-napoi aruncate 
prin largile estuare 
aluviuni de vise
alge cu gheare pline de speranțe 
din întunecatele mări se întorc din amurg

Prestidigitatorul nu se poate da de gol
tace tace tace tace...
pe masa din mijlocul arenei
moare ultima sirenă
și prestidigitatorul tace
unicul vis a trecut cu Ulise fluviul 
dintr-odată 
și Thelxinoe întinde brațele slabe și arse
diluviul a fost anulat și
prestidigitatorul tace
tace tace tace tace

ce putem face? – un careu de ași se ridică din joben
e dimineață sau amurgul noapte se face?

(9 a-I-a, MMXX, c. ferent /z – Omul, actorul..)

miercuri, 8 ianuarie 2020

Pescarii de îngeri


Iarna mor îngerii
și copiii – sentimentele îngerilor– mor
și..{ și ?– face cineva ceva
îi pasă cuiva că se topește Artica și îngheață
se face banchiză sufletul?}

iarna
numai iarna trec îngeri ( înghețați bocnă)
prin strâmtoarea Bering
și plasele se unplu cu îngeri și heringi care se zbat

un țipăt prelung se întinde pe puntea vaselor de pescuit : îngerii

uite-te!– astăzi îngerii se zbat cu peștii di
n plasele pline

vreau să trăiască
aș vrea să încălzesc unul
să-i suflu peste obrazul făcut sticlă
să-l ajut
vreau să trăiască
și nu pot
îngerii nu mai vor să plutească între ceruri
îngerii îngerii îngerii îngerii

A....– țipă și pescarii îi lasă să cadă înapoi în mare
ca pe niște pui de delfin
dar plasele lor și-au făcut treaba – îngerii au murit

mi-e greu să accept
banchiza se închide deasupra copiilor – sentimentele îngerilor
mi-e greu să trec
și nici busola nu-mi mai arată nordul
mi-e greu să îndrept prora vasului de pescuit înspre casă
casa mea e un înveliș de carbon ars și înghețat bocnă
ca îngerii
ca sentimentele
ca plasele pline cu  îngeri și heringi care se zbat..

( 8 ianuarie 2020 c. ferent/ z – Pescarii de îngeri)

marți, 7 ianuarie 2020

Furia

Mă dezînconjur de ziduri : le simt aproape năruite și trebuie să gândesc altă construcție. Mi-e foame și înghit fără să conștientizez pâinea și îmi beau paharul, nu mă interesează conținutul, am nevoie de forțe fiindcă vine ziua cea mare :,, întoarcerea acolo unde au fost jurămintele". Nu îl pot expropia de zisă, și nu am timp să caut una a mea.
Celula cu pereți de bazalt se năruie, labirintul a ars din temelii, casa capcană s-a dovedit a avea hibe : nimeni nu mai construiește corect, orice invenție are o contra invenție, ceva care anulează, face slab, oferă un punct viciat : locul în care picătura chinezească va putea să sfărâme ; astăzi voi construi eu, de aceea trebuie să mănânc. Vai de cel care se va apropia de mine astăzi, îl voi înghiți fără remușcări. Mă dezbrac de sentiment și simțiri, ca de o haină cu două masuri mai mică și care mă sufocă —trebuie să fiu liberă în mișcări, fiindcă astăzi voi ridica o altă celulă :din kevlar și nanofibră. Fiindcă nu te mai las să treci. Fiindcă nu mă mai las să te iert.
Am trecut prin labirintul de simțiri și le-am dat foc, voi face altul, unul imposibil să-i găsești ieșirea sau punctul central, un labirint doar pentru mine, un labirint unde eu voi fi taurul, și îți promit să nu poți trece de mine.. Ariadna a fost pedepsită :i s-au amputat vederea și surâsul. Nimeni nu te va ajuta, fiindcă labirintul îmi aparține. Mefisto și-a făcut treaba, și eu am devenit Fausta. Anna a fost o Ariadnă, timpul ei a fost decapitat, condamnatului la eșafod i s-a oferit alternativa călăului, și a acceptat-o.
 Nu ies la lumină, e târziu și am înțeles că lumina e slăbiciune. Era Faustei începe bine : aștept; în așteptare construiesc, în așteptare mă ridic din genunchi și îmi așez gluga călăului peste obraz, fiindcă asta mă va defini de azi înainte : pedeapsa ta sunt eu și nu voi avea mila.
Drumurile de fum și ceață sunt bune : umbrele mă ajută să fiu umbră mai mult, și nu voi părăsi pragul dintre lumi. Sufletul meu, un ban coclit de aramă, îl voi da în schimbul răzbunării. Ai disprețuit rațiunea sentimentului , ai ales carnea, eu aleg să fiu umbră.
Trebuie să am forțe și mănânc fără să-mi pese ce anume înghit , fiindcă va trebui să reconstruiesc.
( 5 ianuarie 2019 –
se vede că din nou am căzut în plasa trufiei..)

luni, 6 ianuarie 2020

Medici și anatomiști

Am momente în care îmi spun că în loc să fiu mai bună în comparație cu ce făceam acum un an,am involuat atât de grav încât nu mă recunosc. Câteodată mă scuz : eram fericită și ăștia fericiții sunt ca bețivii sau ca drogații : totul e roz sau măcar verde smarald, și bineînțeles par sau chiar sunt mai buni. După ce le trece și ochelarii roz ai fericirii se sparg, nu mai iese nimic frumos, devin apatici, se apucă de revoluții sau de politică, distrug tot ce era frumos, sfărâmă încrederea oamenilor pe principiul : dacă eu nu am voie, nici pe tine nu te las.

Pot să-mi găsesc circumstanțe, pot să-mi aduc aminte că acum un an nici măcar n-am strănutat: ultima gripă 😷 ,în afara ăsteia care m-a pocnit înainte de Crăciun, am avut-o când aveam 21 de ani , poate de aia am uitat să cer un tratament cu penicilină, nu sunt pro antibiotice în fiecare zi, dar odată sau de două-trei ori în viață merge, penultima oară aveam 11 ani, și mă trezea tata la șase dimineața să mergem la injecție.. Sunt utile uneori antibioticele, din nefericire,medicii de astăzi sunt școliți de mântuială, nu știu care este medicamentul potrivit, și așa avem noi decese din cauza gripelor, sau a banalelor viroze, aș propune o mai mare atenție la profesorii doctori : se cuvine să predați cunoștințe utile studenților de la medicină , un tratament potrivit salvează vieți, un tratament face diferența între vindecarea sau decesul pacientului. Un rezident nu ar trebui să facă munca doctorului , un rezident ar putea face eventual munca unui asistent. Am auzit multe despre profesor-doctorul Beuran, eu am auzit de bine, iar dacă ar fi să-l acuzăm de ceva, am putea să-l acuzăm că era obosit și a lăsat un copil să-i facă munca. Dragilor medici, veți plăti oalele sparte fiindcă sistemul sanitar e la pământ, medicii cu carte au plecat sătui de gărzi împovărătoare și de bani puțini.. Cine a rămas? O sută de nepricepuți la un singur priceput . Se miră cineva că un profesor-doctor are 100 de rezidenți? Păi cui să-i dea? Unuia căruia îi mor pacienții fiindcă nu știu care e tratamentul potrivit? Unuia care confundă o peritonită acută , cu o criză biliară? .. Cine să-i școlească? Unul care îți scrie pe rețetă aspirină tamponată și sirop de patlagină când tu ai contactat o infecție streptococică? ... Acum e timpul ca noi oamenii obișnuiți să ne cumpărăm dicționarele Larousse și tratatele de medicină, să ne vindecăm și să nu acceptăm să murim din cauza incompetenței unor copii trimiși să studieze medicina fiindcă se câștigă bine.
Sunt cam supărată : a fost nevoie să-mi amintesc eu tratamentul potrivit, altfel doctorița de familie m-ar fi lăsat să mor, nici doctorii de la urgențe ( UPU) nu au prea multe cunoștințe. Mai mult de atât : le lipsește empatia.. Domnilor doctori, experiențele se fac la orele de autopsie, pe cadavre. Noi suntem vii și parcă nu ne-am gândit să vă dăm voie să vă jucați cu viața noastră.
Cred că sănătatea este segmentul pe care nu s-a lucrat de loc de 30 de ani, ar fi timpul să se ia măsuri.
c. ferent

duminică, 5 ianuarie 2020

Australia și legea lui Arhimede

1
Eu nu i-am acordat prea mare importanță lui Arhimede, și pârghia mi se părea o enormitate : cum să-ți treacă prin minte să muți din loc Planeta? Să-i schimbi axa? Nu m-am gândit, nu am crezut. Nici pe Niels Bhor nu l-am luat în seamă, chiar dacă atomul pare un sistem Solar în miniatură : nucleul e Soarele, electronii care se mișcă pe o traiectorie bine stabilită , sunt planetele,saltul electronului nebun, ar putea fi Terra prostindu-se și schimbându-și traiectoria, ori măcar sucindu-se, schimbându-și axa... Copiii ( elevii de astăzi) ,își spun : ce-mi trebuie matematică, fizică sau chimie? Ce nebun studiază astronomia? ... Noi cei din secolul XX, le-am studiat, chiar dacă fără o plăcere deosebită, dar le-am studiat și studiul pe atunci inutil, se dovedește a avea răspunsurile pentru ce se întâmplă pe Terra.. Nu, nu a venit nimeni cu o pârghie să mute Pământul din loc, ci ca electronul nebun al lui Bhor, Planeta a sărit de pe axul ei și și-a schimbat traiectoria.. Altceva nimic. Vom învăța să trăim în situația dată, sau vom muri.
2
Mai înainte , un domn a decis să îmi trimită un mesaj : " De ce m-ai șters de la prieteni?" , simplu – nu mă interesează un prieten care optează pentru ascunderea listei sale de prieteni. Verific și dacă nu văd totul de la început, mă întorc după ce am acceptat și te scot din caseta mea de prieteni care este publică. Ăsta e motivul pentru care m-am oprit preferând să postez doar un paragraf, fiindcă eu țin minte ce citesc de la altul, dar ce am scris eu nu poate fi recuperat: dacă dispare e dispărut pentru întotdeauna,
Să revin.
Acele îndemnuri : ,, Pray for Australia "– rugăciune pentru Australia – sunt inutile. Australia va arde în continuare, la Tel-Aviv, orașul din țaraunde oamenii desalinizează apa din ocean pentru consum,sunt inundații devastatoare...– asta ar trebui să vă explice : traiectoria Terrei s-a schimbat și dacă nu ești Arhimede,n-ai să poți mișca Pământul să-l pui la locul lui.. Nu eu am făcut Galaxia, dar mie ca om, ca ființă rațională,mi se deschide posibilitatea de a învăța tot ce au descoperit înaintașii mei. Tot ce urmăresc astronomii : explozii solare, mișcarea cometelor, atracțiile magnetice, posibilitatea ca traiectoriile să se schimbe, felul în care Polurile se pot deplasa, anii de glaciațiune urmați de anii în care temperaturile au crescut și au dispărut rasele de animale mari, acestea și multe altele le pot descoperi studiind și nelăsându-mă speriată.. Prietenii mei,vă rog să vă amintiți : omenirea la începuturile ei, se speria de fulger și așa fulgerul a devenit arma unui Zeu, căruia oamenii îi aduceau jertfe. Totul în lumea asta are o explicație, așa stând lucrurile : ,, Pray for Australia ", e pierdere de timp. În locul acelor rugăciuni, vă invit să căutăm soluții, să ne gândim cum salvăm oamenii, fauna și eventual flora specific Australiană. Continentul Australian este pierdut. Nu din vina poluării, din vina încălzirii globale rezultată din schimbările de traiectorie ale planetei Terra. Vom învăța să reconstruim, să trăim pe alte paralele, să ne mutăm cu totul la nord sau la sud, Australia e pierdută. Salvați ce se poate salva, altfel este inutil și Dumnezeu, dacă există, nu-i pasă de Australia, nu-i pasă de nimic, și-a făcut datoria atunci când va înzestrat cu rațiune.
Succes.

vineri, 3 ianuarie 2020

Elisei


capul..–
capul care mă doare
tâmplele strivite între zidurile labirintului
capul..–
capul meu..
capul care mă doare

– Am uitat de existența ta
am uitat că eu am dăruit speranțe sunamitei aceleia
acum va trebui să mori din vina uitării mele

capul..–
capul cu tâmplele strivite între pereții labirintului
capul care mă doare
capul meu..
capul

– Am uitat
nimeni suflarea nu ți-o poate înapoia
va trebui să te dăruiesc încă odată

capul meu..–
capul
Elisei m-a uitat
îngerii au aripile smulse din omoplați
drumul ăsta nu l-am văzut niciodată
mi-e teamă că nici nu m-am născut
și durerea e o piatră strivind altă piatră
Elisei a vorbit și-a uitat
sunamita nu m-a cerut niciodată..

– Am uitat
suflarea de șapte ori se întoarce
răsuflarea nu vine dintr-o dată
jumătate din puterile lui Ilie s-au pierdut dintr-o dată
fiindcă te-am scos din neuroni înainte să fii
acum aerul se întoarce
mantaua și toiagul nu-mi mai sunt de folos
uitarea e vinovată..

se crapă de ziuă
și labirintul se sparge
necerutul străpunge cu țipăt pereții de piatră
Elisei e bătrân și-a uitat

toți uităm
oricine își poate pierde capul..

( III, a -I-a, MMXX, c. ferent/ z –Elisei)

În 2023 s-a întâmplat, dar mă doare..

Veneam spre casă, măcinată de gânduri de om obișnuit. Două mai ales, primul : că lucrurile nu țin o veșnicie, că ar trebui să-mi...