Elisei

capul..–
capul care mă doare
tâmplele strivite între zidurile labirintului
capul..–
capul meu..
capul care mă doare

– Am uitat de existența ta
am uitat că eu am dăruit speranțe sunamitei aceleia
acum va trebui să mori din vina uitării mele

capul..–
capul cu tâmplele strivite între pereții labirintului
capul care mă doare
capul meu..
capul

– Am uitat
nimeni suflarea nu ți-o poate înapoia
va trebui să te dăruiesc încă odată

capul meu..–
capul
Elisei m-a uitat
îngerii au aripile smulse din omoplați
drumul ăsta nu l-am văzut niciodată
mi-e teamă că nici nu m-am născut
și durerea e o piatră strivind altă piatră
Elisei a vorbit și-a uitat
sunamita nu m-a cerut niciodată..

– Am uitat
suflarea de șapte ori se întoarce
răsuflarea nu vine dintr-o dată
jumătate din puterile lui Ilie s-au pierdut dintr-o dată
fiindcă te-am scos din neuroni înainte să fii
acum aerul se întoarce
mantaua și toiagul nu-mi mai sunt de folos
uitarea e vinovată..

se crapă de ziuă
și labirintul se sparge
necerutul străpunge cu țipăt pereții de piatră
Elisei e bătrân și-a uitat

toți uităm
oricine își poate pierde capul..

( III, a -I-a, MMXX, c. ferent/ z –Elisei)