întrebarea nu iese de pe buze
maxilarele sunt niște mecanisme blocate
cuvintele nu vor mai fi
ei și? ei și? ei și?
ce naiba să-i spui?
în memorie se cască un gol
mi-e groază să spun ce gândesc
mi-e frică de oamenii care tac
și-ntrebarea ce-am vrut s-o pun nu-ndrăznesc
ce naiba s-adaugi și ce să-i mai spui?
somn somn somn
gol alb și hău fără fund și Soare înghețat într-o baltă
mlaștină
ori simplu - în
nămol
zâmbește! ( urlu înspăimântată)
zâmbește..
– poate înțeleg ceva –
zâmbește dacă nu poți vorbi
....... sau trăiește ( cred că e mort ca toți morții)
zâmbește! – te implor : zâmbește..
ochii se văd numai puțin
cred că e o mască ( de carnaval sau mortuară: masca-i tot mască)
poate părea o despicatură
ceva ca o pânză sfâșiată aiurea cu un cuțit
și ochii ( nu tot ochiul – irisul numai)
sunt ape înghețate
albastre cu stirlici verzi și aurii
( oh
mie începe să-mi fie frică
se întunecă într-un colț ochiul - irisul
niște firmituri de cristale care îngheață
un nebun a spart un pumn de safire și un lapiz-lazuri cât o nucă
nu știu cum
cred că a avut un ciocan mare
și pe urmă le-a aruncat pe toate în azot lichid
Așa s-au născut ochii
irișii de fapt)
of.. Of... of..
... of.
zâmbește odată!
o să-ți sparg îndărătnicia
fruntea și maxilarul de diamant
zâmbește sau mori de tot
răsare anotimpul
Dumnezeu așteaptă îngerii la poartă
cu mere / pere și nuci
(30 decembrie 2019, c. ferent – Alchimistul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu