Cumințenia Pământului

Cred că am mai scris și acum trei sau patru ani despre Cumințenia Pământului : nu-mi place, n-aș da un leu pentru ca să fie cumpărată de Statul român.. (,, Dați un leu pentru Ateneu "– a fost sloganul care a mobilizat bucureștenii și probabil și alți români de pe cuprinsul statul din vremea când se dădea un leu cu un scop, leul nu era băgat în buzunarul..cuiva, nu știu cine). Problema care s-a pus pe tapet vineri seara în ședința de guvern, una dintre probleme, a fost returnarea leilor dați celor care au crezut că Statul e serios și nu se împiedică în izmene și papuci. Chestia e că nu s-a achiziționat, Statul fiind mai sărac decât un oarecare colecționar de obiecte de artă. Nu vreau să amintesc despre felul în care comuniștii afoni complet la ceea ce însemna artă, au refuzat operele lui Brâncuși.. Nu contează, nu vreau să știu dacă Mihail Sadoveanu a avut vreun amestec ori propagandiștii de la acea vreme erau la fel de boi și căpoși cum sunt eu când declar : nu-mi place Cumințenia.. Anii au trecut, alții au decis că Domnișoara Pogani era...probabil nimfomană și putea fi reprezentată de un falus. Așa stând lucrurile oamenii au decis să strângă, sau să se strângă și să cadă în admirarea lucrărilor brâncușiene. Noi am fi fost favorizați, țara în principiu : ar fi fost un plus de imagine, lumea din toate cele patru puncte cardinale ar fi venit să admire și ar fi plătit gras. Arta are o mulțime de chițibușuri : un cui de lemn ar putea fi un capo d'opera, un ceva în fața căruia s-ar extazia o mulțime mare, școlită de unul care dă tonul : –" Oooooo" ( sau) Wow! " Dacă nu speculezi o posibilitate, pierzi, pudibonderia ta face deliciul negustorului, ăluia cu cap de evreu ori minte nemțească, și : Puf! – șansa a a dispărut pentru totdeauna. Principiul pe care merge negustoria e : te fac să crezi că n-are valoare și-ți iau butucul scrijelit pe doi lei - versus - te fac să crezi că e o chestie unică și valoarea ei depășește greutatea în aur. Așa merge negustoria, și guvernul nostru se vede treaba că nu s-a deșteptat nici după mai bine de o jumătate de secol, tot o apă și-un pământ. Na, acuma Orban se întreabă dacă se știe cui îi este Statul dator!? – se știe, dar nu asta e important.. Importantă era achiziția ratată, important este să adaugi și un critic de artă cu cap de evreu și rațiune de neamț, important e să nu te iei după ce spun eu : mie nu-mi place neavând la îndemână decât un cap corcit între un roman cu țâfnă și-o geto-dacă fâșneață, așa că mie îmi plac statuile din Capitoliu, și Sfinxul din Bucegi, tu Stat ești prost ca noaptea dacă te iei după mine, nu așa merg treburile în Stat.. În Stat diplomația stă la baza tuturor acțiunilor, și tu nene Ludovic, de aia nu ai în prelungirea, numelui un «.. al XV - lea», fiindcă nu ai mintea luminată, mintea lui matale stă sub obroc ( o găleată de lemn).. Statul se conduce greu bă nene, de aia trebuie să ai capete luminate în guvern, de aia nu poți pune un mecanic de locomotivă la ministerul apelor și pădurilor.. Mă rog : ședințe de guvern din care răzbate intenția de-a dovedi lumii că le pasă. Le pasă la fel cum îmi doresc eu să găsesc pe holul dintre dormitor și baie, butucul Cumințeniei Pământului.. Bleah : fleacuri. – vax cu apă de ploaie.

( p. s. – N-am poze doveditoare : mie nu-mi plac anumite opere de artă)