Incapacitatea filosofului de-a schimba lumea

Uite : am decis să comand Scrisori către Luciliu, a lui Seneca. Cred că am obosit așteptând să-și reia prezența în online, pagina Seneca. Și apoi e ceva ce-mi dă un impuls deloc lăudabil : vreau să arăt altora ce și cum văd eu stoicismul, și nu-i bine : stoicismul e un mod de viață, nu modul în care îți expui tu inteligența în public. Seneca a fost diferit de Cicero, și deși a fost perceptorul unui împărat roman, nu-l văd ieșind în public și așa ieșit să-și răcească gura, convins că oamenii îl vor asculta și-i vor urma îndemnurile. Deloc : locul lui Seneca n-a fost în senatul Romei, el și-a văzut de treabă într-un mod aproape anonim. Să fiu dreaptă : îl înțeleg și sunt întru totul de acord cu el : mulțimile se mișcă pe cu totul alte principii de viață. Sigur trebuie să ne fie milă de cei supuși unor forme de sclavie morală ori cu totul reală : scopul filosofului e să militeze pentru libertate, pentru anularea crimelor în numele unei vanități acceptată ca fiind un bine moral. Nu-i nici un bine în noile legi prin care un om este obligat să muncească până când nu va mai fi capabil să perceapă gustul vinului și se va sătura cu o singură felie de pâine înmuiată în ceai. E o formă de sclavie prin care Franța se salvează. Își salvează o mulțime de bani datorați celor care vor muri ca sclavii de pe plantațiile de acum un secol, un mileniu, mai multe milenii.

Datorita filosofului este să spună adevărul. Indiferent dacă el nu este cuprins într-un soi de sclavie.

Felul în care oamenilor le este interzis ceva anume, e aidoma cu viața sclavilor : li se dădea voie să aibă copii, dar copiii le erau luați și vânduți. Așa cum unele legi noi, stipulează drepturile rezervate statului vis-a-vis de drepturile tot mai puține ale părintelui. Nu-ți poți educa fiii și fiicele după cum vrei tu, ți-i educă statul, care stat face mai mult decât a-i educa : îi învață cum anume să reclame părinții. Și copiii o fac, fiindcă mintea lor este crudă, își vor reclama părinții, visând un paradis educațional. După care se vor trezi într-un infern, vor fi ținta abuzurilor tuturor. Copiii smulși din familie, vor deveni gladiatorii lumii moderne. Obligația filosofului este să vadă și să atragă atenția lumii, asupra noului tip de sclavie. Chiar dacă filosoful nu are fii și fiice, trebuie să-i pese de fiii tot mai mulți ai sclavilor, care fiind sclavi, n-au nici un drept.

Nu știu dacă se va mai naște un Spartacus, dar ar fi nevoie de unul : filosofii nu știu cum să străpungă armura celor care anulează toate drepturile omului, transformându-i în sclavi. Vedem, dar nu avem armele, nici puterea necesară să anulăm criminala realitate.