Când mie mi se interzice ceva, in fact : să apreciez postările prietenilor virtuali, sau ale paginilor, în secunda următoare ripostez, devin populația est Europeană, interzisă în Schengen. Deși eu am judecat limpede : Austria și poate Olanda, au propriile motive pentru a ne interzice aderarea la spațiul Schengen, iată-mă convinsă că Facebook se comportă abuziv, iată-mă simțind în secunda doi, următoare a explicațiilor mele privind imposibilitatea de-a aprecia postările prietenilor sau ale paginilor – comparând facebook Austriei, spunând că explicațiile pe care le-am primit, sunt fabricate.
Nu sunt filosof : filosoful are limpezimea gândirii, putere asupra simțirilor proprii, eu sunt o amărâtă de muiere, neîstare să-mi controlez felul de a simți, să-mi dau seama că de fapt facebook ar fi oarecum îndreptățit să-mi ia posibilitatea de a reacționa într-un fel sau altul. Fiindcă sunt muiere, ori fiindcă sunt o ființă care are simțiri, convingeri, dorințe? Toate la un loc, toate mă fac de rușine.
Ce s-ar fi putut întâmpla? Multe. Poate unul dintre cei mai buni prieteni, unul pe care nici prin cap nu mi-ar trece că ar putea contribui la acțiunea prin care facebook mă pune pe tușă pentru câteva zile. Aș fi putut judeca limpede? Probabil. Poate refuzul unora dintre cei pe care îi respect din acest cont, să fi contribuit la prima acțiune împotriva mea din contul pe care ieri îl recuperasem. Nu sunt superom , nici măcar superfemeie, sunt o ființă normală, și nu pot întotdeauna să știu cine anume decide să-mi închidă gura. Devenim suspicioși.. Ne pierdem inocența. Creștem în puterea de a înțelege, dar pierdem încrederea. Se întâmplă să facem jocurile unora, împărțim cărțile la masa facebook, după cum am primit pachetul cu cărți : aplicația a păstrat pentru sine atuurile, are în mânecă asul de pică ♠.. Și ne pică pe fiecare dintre noi care suntem cu o șchioapă mai sus de genunchiul broaștei. Devenim oameni, oricâtă filosofie am fi adunat, devenim oameni : fiindcă ne-am mutat din viața reală pe facebook, fiindcă aici ne sunt prietenii sau asistența, oamenii care ne ascultă.
Eu împart cărțile primite de la facebook : lipsesc mai mult de o carte. Și în mintea mea se naște ideea : cineva a băgat un as în mânecă! Eu bănuiesc pe toată lumea. Facebook m-a dresat bine.
Am scos ieri din listă, prieteni pe care i-aș fi vrut, fiindcă facebook m-a făcut bănuitoare.
Ar trebui să mă ridic de la masa asta care nici măcar verde nu e, dar care mi-a răpit liniștea, m-a făcut dependentă.
Ilogic, deloc academic :
— HAI SICTIR #FACEBOOK. 🖕
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu