O zi din șapte

Duminica înseamnă că ne odihnim?

—Felul de a gândi al omului diferă de la individ la individ și de la epocă la epocă. Pe de altă parte, omul își face singur necazuri închipuindu-și că o idee ar trebui să se transforme, că ideile unui înțelept din antichitate ori de la răscrucea dintre ere, e ceva vechi și care ar trebui neapărat închis într-o ladă a uitării și aruncat pe apa sâmbetei. Omului i se face rușine să urmeze sfaturi ale cuiva care a trăit în altă epocă și decide să anuleze toate enunțurile, dacă ar putea l-ar îngropa și pe Pitagora, ba chiar ar pune amintirea lui Herodot într-o cutie de plumb și ar trimite-o în spațiu. Nu se știe de ce, se bănuiește că omul are o trufie înnăscută și privește înainte, uitând că dacă nu are o hartă a unor munți, se rătăcește, moare de frig, de foame, de multe alte mărunțișuri cu care a fost învățat de civilizația dusă la momentul actualității lui. Poate așa e construit omul, poate i se pare inutil, ba chiar rușinos să admită că tat-su-mare, a avut dreptate și tot ce i-a povestit, era o realitate. Copilul a devenit om și decide să plece pe picioarele lui și pe puterea lui de judecată, tot înainte. Nu se știe unde vrea să ajungă, dar rezultatul o să-l sperie sau o să-l îndărătnicească. Dacă se sperie e tot un câștig, dacă e îndărătnic și decide că se poate ajuta singur, e deja pe drumul fără întoarcere : va pieri.

Cine n-are bătrâni, să-i cumpere – se traduce : tinerii să asculte și să învețe. Fiindcă nimeni nu s-a născut învățat. Toți oamenii s-au lovit de pragul de sus al unui necaz, al unei neputințe, apoi au văzut pragul de jos care putea fi trecut ridicând puțin pasul și aplecându-se doar atât încât trufia lor să nu-i pocnească în fruntea lipsită de minte. Societatea se poate asemăna cu ordinea în Galaxie : dacă Soarele s-ar răci, războaiele ar fi ca săpunul pentru funia spânzuratului. Nu știu de ce oamenii continuă să uite că suntem la mâna Mecanicului universului . O secundă dacă ar adormi, tot universul știut s-ar întoarce în haos. E omul făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Poate fizic, dar din punctul de vedere al gândirii, a dorinței de stabilitate, ori a perfecțiunii, omul seamănă cu haosul din care a fost scoasă Galaxia. Înțelepciunea nu vrea binele ei înșiși, înțelepciunea vrea bunăstarea tuturor, iubește pacea, iubește omul, iubește viețuitoarele, și iarba pe care calcă și aerul pe care îl respiră. Înțelepciunea și ordinea sunt surori. Din nefericire, omul a păstrat în mintea lui haosul, și-l instaurează ori de câte ori i se pare lui că prea mult ar trebui să se ghideze după regulile jocului. Doar cât regulile sunt garanția perpetuării vieții pe această unică Planetă pe care deocamdată nu o putem părăsi, fiindcă nicăieri în Galaxie nu există alta identică. Asta ar trebui să ne dea de gândit : suntem parte din ordine sau din haos?

Oamenii se miră de ce nu poți fi președinte al unui stat la o vârstă fragedă!? Oamenii întreabă de ce nu se poate, dacă în vremurile din trecut, un rege putea fi așezat pe tron, înainte de a avea vârsta maturității de gândire? Fiindcă regii aveau o mulțime de sfătuitori înțelepți și generali căliți în războaie, ba chiar erau educați să se supună deciziilor înțelepte. De fiecare dată când un stat a avut un conducător lipsit de minte și care s-a crezut în drept să facă după capul lui, statul acela a căzut în mâinile celor care îi urmăreau slăbiciunile. Ești slab atunci când nu te supui, ești nepregătit atunci când nu asculți sfaturi, când îți închipui că te poți lăfăi în averi, în distracții, în odihnă, ba chiar sfătuiești și pe alții s-o facă.

Ce s-ar întâmpla dacă Planeta pe care stai, ar obosi să asculte regulile și ar decide să plece de capul ei prin Univers?

E greu și neplăcut să mănânci puțin, e de neconceput să nu dormi pe săturate, e teribil să nu ai mai mult de o singură zi de odihnă? – gândește-te la ce s-ar întâmpla dacă mecanismul universului s-ar trezi liber o singură secundă? Libertatea înseamnă haos. Fiindcă libertatea mea o îngrădește pe a ta. Privește : dacă soldații unei armate ar cere liber trei zile pe săptămână, cine ar apăra? – sau cine ar cuceri?

Sunt duminicile sărbători? De ce? Haideți să comunicăm această libertate, această zi de odihnă, Mecanicului care supraveghează mișcarea din Univers. Nu vă este milă de acest muncitor fără odihnă?

Mă pregătesc : mi-e că am treabă și astăzi. Și eu ca Mecanicul universului, nu am zile de odihnă.