Timpul a trecut încet / la pas pe lângă mine
nu l-am simțit
n-am auzit nimic
lumea era și pe mai departe un fel de oprire la semafor
înainte de asta nu ținea minte nimeni nimic.
Nimic nu a anunțat nimic
nici sirene
nici trâmbițele zilei de apoi
am înțeles că trâmbițașii au avut probleme
instrumentele de suflat fuseseră umplute :
îndesase cineva niște câlți
și uite așa ziua a venit ca hoțul
timpul a trecut tiptil cum îi era obiceiul
că da : timpul nu e ceas nici pendul
nici aia ( cum îi zice?).. – nici măcar metronom
timpul e ceva ca aerul
trece fără să-l vezi / auzi / miroși / guști / pipăi
Numai obrazele omenești îl simt / se sperie
și crapă adânc
de parcă ar fi văi
ravene
ceva ca o scoarță terestră prin care au trecut râuri
poate fluvii de lacrimi
poate sânge
de unde să știu? – timpul trece
Ziua a venit ca un hoț.
Mă gândesc la sirene :
parcă a murit odată unul cu mâna pe maneta aia
maneta care pornea sirena
poveste veche
unii spun că de frică a tras sirena
alții că cică era erou
Fleacuri dom'le
a murit fiindcă îi venise timpul
timpul vine fără să-l simtă nimeni
Niște oameni visează să stăpânească timpul
cică să călătorească în timp
Eu cred că sunt proști cu carul : ce? –
dacă te cobori în beci la patruzeci de ani
Te faci de patru ani? –
nu dar oamenii nu-și pun problema asta
ei zor-nevoie să călătorească în timp.
Timpul a trecut pe lângă mine
n-am auzit nici sirene și nici trâmbița de apoi
O fi venit sfârșitul lumii?
( 28 februarie, 2022 – c. ferent – Pașii care nu se aud)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu