— Cine are, oase roade ; cine nu, nici carne moale! – zicea tata, când ceva nu era bine, și trebuia să accepte ceea ce i se impunea, poate fiindcă nimeni nu lua act de nedreptate.
Nu putem face scandal :
— Da' ce, te obligă cineva să fumezi? E? Zi mersi și popii "Mă popă!", că nu duhănești mahorcă rusească.
Ce era rău mai demult, când tutunul era românesc, țigaretele erau fabricate în țară ( acuma pe loc, nu-mi aduc aminte decât de țigările Carpați, de la Râmnicu Vâlcea)? – aveau resturi, cotoare în țigară, nu mereu, dar fiind făcută țigara de niște mașini, nu puteai avea pretenții : pe lângă frunza de tutun, se mai toca și tulpina plantei, arde și tulpina, dar mai greu, și fumul e de proastă calitate.
Hai, gata cu țigările și nemulțumirile mele, că sunt și eu baba care se piaptănă, în timp ce țara arde.
— Gata bre : ajunge un ciomag, la un car de oale!
Tăceam, e drept – dar în mintea mea se făcea un car, unul ca de expoziție, cu loitrele frumos pictate cu flori, cu coviltir nou, din pânză kaki, groasă..
[– Ce ai înnebunit? Numai pantaloni din piele de drac, nu ai? –ești bărbat și nu știam noi?
Mama-mare ar fi fost în stare să mute raionul cu rochițe, fuste, bluze, costume taior, acasă, pentru mine, dar pantaloni nu mi-ar fi cumpărat, nici măcar să mă rog în genunchi :
— Poți să te întinzi ca râma. Nu cumva ești neam cu moașa Carp, care-i o lună femeie și o lună bărbat?
Nu înțelegeam, habar n-aveam că există ființe umane hermafrodite, eu voiam doar o pereche de pantaloni de blugi, cum aveau toți cei de unsprezece ani care mergeau în tabere. Cu greu, și fiindcă au cerut de la școală, am primit un soi de pantaloni pescărești, de culoare verde pastel și o pereche de pantaloni scurți din stofă bleumarin.. Blugi? – nu. Mi-am cumpărat eu, când mama-mare se făcuse țărână..]
Parcă-l aud pe tata :
– Iar? –mă privea cu reproș : iar ai plecat cu foc și te-ai întors cu busuioc? Zi dom'le clar : ce vrei? Ce poftești așa de dimineață pe inima goală?
Nu vreau nimic..
Ba, la drept vorbind, vreau. Vreau să știu unde e oculta mondială și alte bazaconii despre care se vorbea pe aici, făcându-se teoria conspirației..? Să mi se spună unde sunt ăia care conduc lumea? Că așa au zis prietenii mei virtuali : că niște oameni conduc lumea și că nu e pandemie, dar ăia au fabrici de medicamente și vor să vândă ca să se îmbogățească. Acuma cum se îmbogățesc? Că în Ucraina pleacă ajutoare din toată lumea. Refugiații trebuie adăpostiți, trebuie ajutați, cum se îmbogățește Bill Gates în afacerea Donetsk, Lugansk, ori Cernoble? Fiți buni să explicați firoscoșilor : unde e elita mondială care se îmbogățește? Hai că îs bine dispusă, într-atât de dispusă, că vreau să aud o nouă teorie a conspirației.
Vă ascult!
Cum? – nu zice nimeni nimic?.. – ei, dacă e așa, mă duc să caut niște țigări bune, astea luate ieri de la market Damaris, sunt bune de aprins focul. De fumat nu, că te ustură în gât, simți cum se acoperă plămânii cu funingine.
Hai, pa 👋!
( imagini noi, n-am descărcat, o am pe asta de acum doi - trei ani, folosită deja de câteva ori)
....
Voi recunoașteți când sunteți proști? Eu trebuie să recunosc : habar n-aveam până aseară de copiii aceia care au vorbit cu mama lui Isus, nu știu pe unde, nefiind catolică, nu am de unde ști. Dar cineva din noii mei prieteni virtuali, a postat nu știu cum se numesc de adevăratele : profeții? – predicții?.. A postat pe una din fetițele care au vorbit cu Maria, mama lui Isus. Cică ar fi murit prin 2005, la o vârstă înaintată și ar fi făcut niște ultime predicții. Nu le-am citit foarte atent, dar am înțeles că imaginea pe care o postase și o doamnă din Italia, era poza bătrânei călugărițe, care vorbise cu mama domnului Isus. Eu, proastă fiind, neavând cunoștințe în domeniul catolicismului, am întrebat-o pe italiancă : << Sei una suora? >>. Cucoana a râs de prostia mea, a zis că << No! >>, eu nu mi-am cerut scuze, neștiind de ce.
Fraților și cumnaților, am zis că nu sunt avansate teorii ale conspirației? Uite că din nou trebuie să retractez declarația : sunt. Sunt și vin în valuri : creștinii arată cu degetul, unii, printre care și știrile ProTv, au scris ceva despre gloanțe ținute în untură, ca să omoare mercenarii ceceni.. Eu sunt proasta : mie una mi-e frică să înaintez o presupunere, fiindcă știu că Facebook îmi va bloca acest cont, vorba lui León Zaric : << Para siempre amiga! >>. Da, și proverbul românesc, merge bine : frica păzește bostănăria. Eu tac, sunt sau doar o fac pe proasta, îmi închipui că lumea se vindecă psihic și nu mai are curajul să lanseze teorii ale conspirației. Se lansează, fie acestea de factură religioasă, fie de idei aiurea : gloanțele de argint ucid strigoii și gloanțele cu untură ucid pe cei care cred că Isus este Isa ibd Miriam.
Eu? Eu nu cred nimic. Aștept ceva, o declarație serioasă, de exemplu mă întreb ce final va avea procedura de integrare în UE, în regim de urgență, pentru Ucraina? Nu cred că va avea finalul pe care și-l dorește Zelensky, fiindcă Europa nu-i sat fără câini să te plimbi fără băț. Și dacă ați ascultat conferința de presă de la Praga sau Viena – nu am fost atentă bine , cred că ați înțeles din declarația premierului Marii Britanii, cum nimeni nu va porni din partea NATO sau UE, un al treilea război mondial.
Ce-ar trebui să facem noi? Nu știu neapărat, însă politicile de utilizare a aplicațiilor Facebook, Twitter, Instagram, îți pot da o idee : nu inventa, nu presupune, nu îndemna pe alții la manifestările care fac rău ție și patriei tale. Cu alte cuvinte : taci naibii din gură dacă nu știi nimic.
Ca mine acuma câteva zile :
— Sei una suora?
— 🤣😂 No!
...
Uf.. Mi-am dus textele pe blog : de-o vreme mă aștept în orice zi la o blocare, mi-am pierdut încrederea că pe Facebook poți scrie ce gândești tu, aplicația înțelege prost câteodată și te avertizează și atunci când textul sau comentariul tău e limpede ca bună ziua, că e bine intenționat. Așa că în fiecare zi verific dacă ce am scris pe aici, merită păstrat, și duc tot ce merită într-una dintre Agorele mele din Blogger pe Google și WordPress.
Am verificat doar ce am postat anul acesta și doar acele postări cu confidențialitate public sau prieteni. Ar fi enorm de mult de muncă, să verific ce am postat din august 2017, de când există acest cont. E ultima mea convingere : ar trebui să asigur ceea ce nu vreau să pierd. Fiindcă am pierdut din conturile pe care mi le-a blocat facebook, din paginile pierdute odată cu conturile, din grupuri, de unde mi s-a părut prea greu să scot ce era al meu din mulțimea de postări ale altora. E o muncă pe undeva inutilă, logica sănătoasă ar fi să trec totul în format clasic : pe hârtie, cu stiloul. Am unul care încă e funcțional, adică merge cu cerneală din călimară, nu se termină rezerva când ți-e lumea mai dragă. Am găsit acum două zile, făcând ordine prin sertarele unui dulap suspendat, un set de pixuri, luate de măcar un deceniu, nu știu de ce, fiindcă am uitat de ele. Încă sunt bune, pasta nu s-a uscat, dacă decid să-mi car totul de pe bloguri, am cu ce. Zic și eu, probabil mi-ar trebui mai mult de un set de pixuri și o călimară cu cerneală. Hârtie n-am cumpărat, am două caiete noi, în rest e liniște și pace în casa mea, nu s-au adunat hârțogăraiele încă.
Ce poți face atunci când aplicația te avertizează și tu știi că nu ai greșit, că îți vezi de treabă? Nu știu altă soluție decât să-mi asigur tot ce am adus la un moment dat doar pe Facebook. Pe undeva mă îndoiesc de utilitatea strângerii atâtor texte, însă de felul meu egoistă, nu prea sunt încântată să pierd.
Trăsnăi inerente unui om care stă acasă într-o zi de miercuri, adică taman când nu are alte soluții de distracție : ninge. Nu cine știe ce, ninge puțin, nefiind ger – sunt 0° C., se topește aproape imediat ce atinge pământul. Și eu nu știu ce să fac astăzi.. La televizor nu vreau să dau drumul, pe Google, la secțiunea știri, nici atât. Mi se par știri repetitive, despre unele recunosc înșiși jurnaliștii că sunt în buclă : vreo treizeci de secunde filmate, se repetă iar și iar, până se fac măcar trei minute. Și nu mai vreau să aflu nimic, dacă e să reiau ceva, păi o iau de la volumul întâi, Casa domnului Alcibiade, din cele șapte volume ale operei Sfârșit de mileniu. Primul volul are mai mult de 400 de pagini, recunosc : la prima lectură am cam dat peste cap, mai ales finalul, așa încât e bine să reiau în tihnă. Uite : sunt termeni pe care nici eu nu-i înțeleg, deși am studii în domeniul arhaisme, regionalisme.,, A bușuma caii "– din păcate nu-l înțeleg și mi-e groază să descopăr că un dex privind arhaisme specifice limbii vorbite în Muntenia nordică, ar putea să nu existe. Mi-e groază că deși mă laud cu cunoștințele mele în domeniu, va trebui să mă recunosc neștiutoare. Cât privește regionalisme și arhaisme din Moldova, eu îmi spun că le știu, dat fiind zona geografică unde trăiesc, în schimb despre celelalte regiuni ale țării, sunt un pic neștiutoare. Acest "a bușuma", nu înseamnă a țesăla caii, atunci ce Dumnezeu ar putea să însemne? Nu e altă soluție decât să caut arhaisme folosite în anumite regiuni. Așa se întâmplă când citești atent, mie mi se întâmplă, dat fiind faptul că eu văd cu ochii minții tot ce citesc. Poate am imaginație, poate ăsta este scopul celui care descrie o anumită situație : Odor Alcibiade, înlocuind sluga acelui căpitan, care a pus la cale ( zice R. Tudoran) o cavalcadă din Paris spre România, și care a fost o călătorie de 60 de zile. Mai zice că Odor, cu haina de vânătoare dăruită de dl Pretoreanu, era la vreo zece metri de locul unde s-a petrecut atentatul de la Sarajevo. Autorul se îndoiește de veridicitatea povestirilor lui Odor ( diminutiv de la Teodor), dat fiind faptul că într-o zi erau argiducii așezați pe canapelele unui automobil, și altădată pe pernele unei trăsuri.. Eu nici măcar să mă îndoiesc nu pot, fiindcă subiectul atentatului de la Sarajevo îmi scapă : a fost atentatul, punctul de la care a pornit primul război mondial? De ce? Era Wilhelm al Germaniei, atât de trist de pierderea rubedeniei? Cum să fii trist, atâta timp cât oamenii știu că se practica uciderea rudelor de parte bărbătească, fiind dăunătoare, fiind o grijă în plus, în privința unor atentate îndreptate împotriva celui de pe tron?.. Prostii : e posibil ca toate războaiele să fi pornit dintr-o prostie pe care diplomații nu au știut s-o înăbușe din fașă.
Mă car... 😁 Mă întorc să citesc atent. Și bineînțeles să caut un dicționar de arhaisme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu