probabi fiindcă e un gând
o închipuire
și mi s-a părut ca dintre cețuri venind
auzul a fost izbit cu sunete
— Nu știu ce ar trebui să însemne nefericire..
—Pentru asta
–i-am șoptit eu sonorității necunoscute și nevăzute
pentru asta ar fi trebuit să fim fericiți mai întâi
Pe urmă glasul nu s-a mai auzit niciodată
eu cred că mi s-a părut ori cine știe
poate a fost o riminiscență
ori chiar gândul aruncat de la apus spre răsărit
El nu înțelegea
poate nu știa
nu i-o fi fost niciodată greu
îl vedeam și eu printre cețuri
altădată îl vedeam bine
ceața se ridica și îl vedeam ca atunci când te uiți printr-o lunetă
îl vedeam meșterind printre butoaiele dogite
sau cu un hârleț
făcea ceea ce trebuie făcut atunci când vrei să mănânci roșii din grădină
poate
nu știu dacă roșii ori ceapă
ceva care să-i amintească de casa care se părăginea
casa cu tată-mamă-frați-surori
Pe urmă el n-a mai înțeles câteva cuvinte
nefericirea a fost primul cuvânt care trebuia tradus
pe urmă a căzut ceața
pe urmă eu am înțeles nefericirea ca un mod de viață
și am trăit așa nefericită
Ar fi fost frumos să fi fost fericiți
nu mult
cred că cinci zile ar fi fost de-ajuns
Dar nu l-am mai căutat
nu m-am mai speriat ca altădată
nu l-am mai întrebat :
–Respiri?..
plânsul a prefăcut perdeaua de ceață într-un zid de bazalt
și gata :
se poate trăi oricum
Chiar nefericit fiind – trăiești
(6 februarie, 2022, c. ferent – Cuvinte fără sens)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu