Planeta a doua

Am auzit știrea. Nu mi-a plăcut. Nu știu dacă expunerea situației :

,, Omenirea a consumat într-o jumătate de an, resursele planetei Terra "

– sau felul în care a fost concluzionată:

,, Peste un deceniu, omenirea va avea nevoie de încă o planetă".

Nu-i bine deloc. E ca și cum eu aș vrea să mă scuz că nu pot adăposti în casa mea un fiu sau o fiică, un părinte, ori altă rudă, motivând că nu am cu ce să-l susțin material. Nu am ce-i da de mâncare, nu am cu ce să-l îmbrac, nu găsesc destui bani ca să-i încălzesc locuința, nu îi pot oferi acces la informație, nu-l pot distra nicicum, nu-l pot îngriji în caz de boală.

Fiindcă atunci când spui că nu ai cu ce să-l menții viu și sănătos, înseamnă că vrei să nu mai existe.

Nu suntem chiar atât de idioți, am aflat și noi despre politica din China, unde nici o familie nu putea aduce pe lume decât un singur copil. Vede toată lumea, și unul care nu e foarte educat, unul care a făcut numai școala primară, ori doar știe să se semneze, că această știre urlată pe unele canale de știri, vine ca un fel de scuză pentru ceea ce am putea numi pandemia uciderii în masă a persoanelor cu dizabilități, bătrâne, bolnave, care mănâncă și nu produc.

Eu nu sunt împotriva avortului, fiecare femeie are dreptul să decidă dacă vrea să aducă pe lume un copil sau zece copii. Dar nu pot obliga eu femeia să facă avorturi trimestrial, ori să folosească mijloace de contracepție. Fiindcă unele femei aparțin unor religii care interzis avortul și femeia religioasă, îi este frică să nu Doamne ferește să ajungă în Iad. Dar a obliga femeile să nu nască, se numește crimă împotriva umanității.

Eu vreau să cred că nu am ajuns în situația în care trebuie să ne mâncăm părinții. Cum se întâmpla la o civilizație dintr-o insulă cu canibali : își suiau părinții în copac și dacă nu reușeau să rămână o noapte întreagă agățați de crengile copacului, jos îi aștepta cuțitul : erau tăiați și mâncați până la ultimul zgârci de pe oase. Așa am ajuns și noi? Suntem civilizați ori canibali?

Fiindcă nu putem concluziona altfel : când spui că ai terminat resursele, se cheamă că sunt prea mulți oameni. Și trebuie să dispară jumătate din populația planetei Terra, ca să avem ce mânca peste un deceniu.

Așa stând lucrurile, de ce să ne mirăm și să nu credem că cineva a decis să scoată din pălărie un virus, să-l trimită în cele patru vânturi, ca să rămână cât mai puțini oameni pe Terra? De ce să acceptăm vaccinul? Nu cumva vaccinul este pentru ca organismele slabe să fie anihilate?

Simplu și pe înțelesul tuturor : omorâm bătrânii, bolnavii incurabili, oamenii cu dizabilități fizice și psihice, aducem femeile în situația în care devin sterile și nu mai pot procrea. Nu?

Dacă eu sunt tâmpită, explicați-mi vă rog : de unde luam o planetă în anul 2050? Vreau neapărat să știu. Nu că mi-ar păsa pentru copiii pe care nu-i am, sau părinții din care mama care s-a născut în 1939 e puțin probabil ca în 2050 să mai vrea mâncare, haine, căldură și vreun televizor să se uite la vreun film...

Vă rog frumos să mă lămuriți, să nu mor proastă.

Bun. Eu nu argumentez. Nu știu de ce, dar nu vreau să te conving să fii de acord cu ce spun eu. Dacă argumentez, mă iau de exemplu pe mine și numai ceea ce înseamnă casa mea. Altfel aș minți, aș fi promotorul unei soluții false, ceva ce mie mi se pare inadmisibil.

Cum văd eu situația? O raportez la mine. Cum simt eu, ce anume îmi pot explica, felul în care un om cunoscut sau un autor căruia trebuie să-i acorzi credibilitate, a explicat o anumită situație. Sigur au fost și scenarii de film, într-unul dintre acestea, nu mai țin minte titlul : oamenii morți erau duși într-un laborator și transformați în niște pastile verzi, care erau împărțite populației, drept aliment unic.

Dar să lăsăm astea. Vreau să ne întoarcem puțin în timp. Nu mult, nici măcar un veac întreg, poate doar 50 de ani. Sau și mai puțin, fiindcă eu am trăit conștient acea perioadă din istoria României, a anilor '80. Atunci agricultura era în stare să hrănească populația, ba chiar se exportau cereale și alte produse alimentare obținute din agricultură. La fel și zootehnia, piscicultura, apicultura și altele. Țara avea resurse pentru 20.000.000 de cetățeni, plus se exporta mari cantități de produse.

Acum să ne întoarcem în zilele noastre : terenurile agricole s-au transformat în zone deșertice, pământul bun pentru culturi, s-a înțelenit, transformat în piatră. Nimeni nu a înțeles că un teren trebuie ajutat să fie și să rămână arabil. Irigațiile au dispărut, pământul nu a mai fost ajutat cu îngrășăminte specifice. Și mai mult : unii propietari de terenuri agricole, le-au lăsat în paragină.

Acesta este principalul motiv pentru care nu avem alimente care se obțin din agricultură. Putem băga aici și pomicultura, nu și viticultura, fiindcă oamenii au înțeles că din vin ies bani frumoși.

Să nu uităm că terenurile agricole, trebuiesc smulse uneori din mlaștini și alteori din podișuri unde viețuiesc animale sălbatice. Recolta trebuie apărată. Asta nu este posibil atunci când urșii și mistreții, îți distrug pomii și lanurile de porumb. Și eu nu mai am fructe și nici mămăligă. 

Nici zootehnia nu merge : vine lupul și-ți mănâncă mieii. Vine ursul și-ți mănâncă vacile. Așa stând lucrurile, eu nu am lapte, brânză, unt, carne.

Când nu-ți păzești munca, ți-o mănâncă cei de care îți este milă.

Rog respectuos organismele europene și mondiale, să țină cont de faptul că avem mâncare, dar nu avem voie s-o mâncăm. Nu suntem lăsați să facem agricultură, zootehnie, pomicultura, etc.

Am avea atât de mult, încât să dăm și altora, dar nu suntem lăsați să avem.

Să nu uităm miile de oi înecate în Marea Neagră.. Avem, exportăm. Nu risipim.

Părerea mea.