Nu-mi lipsește nimic
și nu am tot ce mi-aș dori..
Căutările mele sunt zorii pe care nu-i cunosc
cum să cunoști ceva ce nu ai văzut decât odată?
Nu-mi lipsește nimic
respir
dorm
mă mișc
și Planeta se mișcă
dar nu doarme
nu știu cum arată nările ei
știu numai atât : are alveole de frunze
Nu am totul
nici nu ar fi posibil
(poate nici Planeta nu are
și ea e limitată în spațiu / timp / mișcare)
nici măcar toate sentimentele..
Aș vrea să mă doară fericirea!
– nu se poate
( și cine știe dacă eu nu sunt ca Planeta?–
singulară adică
ce e? / cine e?
cu cine discută?
cred că o doare și mai cred că plânge și vorbește singură..
cred că..
de fapt cine știe?
poate o doare mai mult decât pe mine
Și ce e cel mai rău e că n-are umbră
În univers totul e alb sau negru
nu există doi
nu există nici bine / nici rău
Săraca Planeta...)
Aș vrea să vorbim! –
mie îmi place să vorbesc
îmi place mult să cânt
dar uite :
— Cui să-i vorbesc?
cine are nevoie de un concert a capella?
Lasă că e bine așa
Într-o zi umbra o să se desfacă
o s-o iau pe braț ca pe o haină oarecare
nu știu dacă o s-o mai pun vreodată
dar o să plec așa cu umbra frumos împăturită pe braț
Vreau să mă doară fericirea
dar nu se poate
tu ești umbra care s-a destrămat ca o pânză veche
mâncată de molii
aș vrea să mă doară fericirea
dar uite că nu se poate
(30 octombrie, 2021 — c. ferent – Orice buruiană are umbră / eu nu am)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu