Iubind iubirea doar, mă simt mai bine
E ca și cum ai exista și lângă mine
N-ar fi pustiul – Zeu înscăunat și cult..
E vina anotimpului ce-nvie-n fine ,
Trezind simțiri uitate. Să le-nfrunt?!–
Dar mă trezesc cum noaptea-n miez, ascult
O muzică inexistentă. Blând, ea vine
S-aducă-un zâmbet ! – mă pătrunde
Se face fierbințeală, viu, eu simt în sânge
C-un val de lavă, se ridică să inunde!
Doar noaptea-i vinovată : mă înfrânge ,
Mă face ploaie, râu cu repezi unde ,
Și primăvara-o simt : bate la porți, ajunge!
( 6 martie,2020– c. ferent – Sonet, pr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu