ca un vis din care nu poți ieși și nu vrei
dimineața mi-e cel mai tare dor de tine
dimineața sunt și mai bolnavă de ochii tăi
de mâinile tale
de pleoapele care țin visul încă puțin
de tine tot
dimineața mi-e cel mai dor
tu te învârți prin grădină
și eu simt mirosul de vopsea de pe mâinile tale
(a naibii gard : trebuia vopsit)
și departe să-l urăsc
mai degrabă urăsc dușul
nu mirosul de vopsea : pe tine mi te ia
dimineața când îndrăzneala ta se face mai mare
și genunchii se desfac
dimineața cu tricoul rupt
în fața ferestrei
dimineața cu noi doi în față cu o cafea
doar dimineața te țin
mă agăț disperată de brațele tale
dimineața cu tine : de nu s-ar termina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu