Înainte să crească iarba..

Nu crescuse iarba

cea veche era rece și udă de ploaie

pământul se înmuiase 

se amesteca printre firele de iarba de acum un an

– la amiază

pământul era rece și iarba ascuțită tăia.. 

nu crescuse iarba

dar am alergat desculță

trecuse un an și-am alergat

și noaptea mi-am amintit

te-am conturat cu palmele

cu amprenta căutând-ți obrajii

ți-am simțit cuvintele-brațe

ridicându-mă până la iarba nouă și vie

și dor –

ca o adiere de amintire mi-a adus iluzia

și eu n-am cum ( povestea) s-o mai fac la loc

Departe departe departe

iluzia casei

balconul unei Juliete care n-a știut să iasă la fereastră

și n-a știut că Romeo ( în grădină) –

surâdea murind

Julietele nu știu niciodată

La amiază

alergam 

nici nu știu dacă iarba sub tălpile goale

sau amintirea – s-o trezesc

s-o simt 

( 5 martie, 2020 – c. ferent – Înainte să crească iarba..)