Ziduri
pietre colțuroase care mi-au sfârtecat palmele
sângele meu e liantul dintre pietre.
Ziduri
fiecare piatră un om, un cuvânt care trebuia uitat
am ridicat ziduri între mine și orice
Ziduri între mine și oricine.
Am ridicat ziduri
cu palmele mele am zidit tot acest labirint
trebuia
și am construit
trebuia
oamenii au sentimente, firi,
au cuvinte
și nu toate cuvintele sunt frumoase
nu toate cuvintele sunt drepte
nu toate cuvintele au loc în casa mea
și-am ridicat ziduri.
Am clădit.
Trebuia.
Eu nu fac niciodată ce-mi place
doar ce trebuie făcut
și am clădit cu îndârjire.
Am crezut că zăresc lumina și într-o dimineață
(diminețile mele încep după miezul nopții)
am scos o piatră..
Am crezut că zăresc niște cuvinte
am crezut că strălucește, străluminează, că am voie să ies
că pot să fac ce-mi place..
Am crezut.
Mă duc să pun piatra aia la loc,
o să caut niște pietre mai mari, mai colțuroase, mai adânc să sfârtece
nu am voie, lumina mea s-a stins și strălucirea era
pe un ban de aramă rază din ciobul meu de stea,
reflexia și nimic altceva..
Prea mult roșu.
Să vină verdele din fundul mlaștinii..
Ridic zidul la loc.
(c. ferent/z.. 12 februarie 2019 — Verde pe masa din labirint.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu