Thanatos

cu somnul lupt

cu amorțeala care te cuprinde

care te-ar sufoca / te-ar înghiți

în miezul zilei mă lupt cu somnul cel mare

de parcă ar fi ultima bătălie

lupt

ar trebui să câștig

măcar de dragul livezilor care vor trebui să înflorească

lupt

e ultima bătălie pe care trebuie s-o câștig

măcar pentru ploile fugind pe acoperișurile lunii Mai

lupt cu somnul

iarna și somnul sunt dușmanii surâsului tău

tu nu poți respira fără pajiștile acoperite de verdele ierbii

și eu trebuie să lupt

ca un samurai care ascultă porunca

trebuie să lupt ca Prâslea în livada cu mere de aur

cu somnul lupt

cu iarna

trebuie să înving

eu nu pot să-mi pierd stăpânul

eu nu pot fi tâlharul apatrid

eu nu voi respira o secundă

după ce voi rămâne singur

................................– ronin

sunt trează

în mijlocul zilei

somnul e mai puternic

pleoapele mi se-nchid

mintea mi se-ntunecă

vise pe care nu le-am cerut niciodată

mă tulbură

și eu plutesc o secundă

anamnesis mă rostogolește printre vieți

(................ o mie să fi fost?

– nu știu de câte ori te-am apărat

nu știu de câte ori am murit

dar............................

      eu niciodată n-am fost ronin)

și țepușe de fier îmi vor împunge fruntea

îmi vor sfredeli ceafa

mă voi trezi

cu somnul

cu amorțeala

cu visele

cu mine......... lupt

împotriva mea

n-am voie să adorm

dincolo de curcubeu e o fantomă cu o sabie

– reflexia mea de-o mie de vieți

la urma urmei și moartea poate muri

lupt

cu somnul și perdelele de curcubee înșelătoare

de data asta n-ai să mori

n-am să visez niciodată

(9 februarie, 2020. – c. ferent – Thanatos)