zilele mâniei..
secunde când silueta ta se destramă în ceață.
Sunt zilele mâniei..
Și-atunci judecata mi se-ntunecă și te uit
și mă uit cu ochii mâniei..
un înger cu aripi de două culori
Aripa de pe umărul drept îmi crește la loc
în secunda mâniei am rupt-o! —
e vina ta..
nu râde!
e vina ta..
Aripa crește la loc, se desfășoară ca aripa unui înger
și eu mă fac înger.
Tu taci. Sau râzi. Sau vorbești.
Și de fiecare dată spui altceva
De fiecare dată crezi altfel
De fiecare dată alungi îngerul
Și vine mânia.
Și mă afund din vina ta în labirint.
Aripa o simt crescând la loc
aripa dreaptă..
Peste umărul stâng e întuneric :
aripa aceea e demult smulsă
arsă..
Pe umărul stâng e doar întuneric
( aripa nopții, aripa neagră de liliac, aripa care se întinde orbește..)
și mi-e somn.. mi se face întuneric și cobor
haotic
pe drumul
pe care doar pașii mei îl cunosc.. —
eu nu l-am văzut niciodată..
Un înger cu aripi de două culori..
o să cred
altădată,
astăzi nu.
(c. ferent /z –13 februarie 2019 – Aripa îngerului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu