era întuneric și mi-era atât de bine !–
pluteam ca un gând ori ca o văpaie
știi
focurile care aleargă peste miriști în apus ?
ca ielele
ca o ectoplasmă
– era bine
întunericul nu voia nimic
și ți-am spus – Lasă-mă să dorm
lasă-mă cu alergarea prin livezile cu meri
ți-am spus – Treci pe lângă mine ..
o madragonă mă ține
E la fel
uneori alerg până-n zori
cu madragona de mână
din labirint căutăm o ieșire
torța s-a stins doar întunericul nu mai vine
din ziduri răsar comete!
Deasupra trosnesc miriștile-n flăcări
în labirint pașii sună metalic
nu mai știu să plutesc
mi-am schimbat veșnicia pe un nimic fără valoare –
pe o madragonă flămândă
o simt devorând ce-a rămas
– ce-ai lăsat după tine ..
O flacără curgând printre ziduri
prelingându-se în apele Styxului
de nouă ori răsucindu-se
coborând ca o pasăre rănită de moarte
se va stinge în curând
va sfârâi pe oglinda ochiului de apă
și se termina cu totul în fine
Mi-era noapte și întuneric mi-era –
era bine ..
(18.02.2020. - c. ferent– Comete în labirint)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu