Planeta maimuțelor

Habar n-am de ce, treptat, mă înfurii. Pas cu pas, de la o oră la alta, ipocrizia și incapacitatea de a desface distinct binele de rău, felul idiot în care eu omul, pun bazele unei planete a animalelor, asta în cel mai bun caz. Eu omul plâng după șobolani, eu omul plâng după un animal care și-a găsit sfârșitul de bătrânețe, ori din cauză că un alt animal mai tânăr, l-a zdrobit. Mă înfurii pe mine : aș fi în stare să opresc luptele între doi gândaci de bucătărie, fiindcă nu-mi place să văd întreceri, lupte pentru supremație, eu Omul devin Zeul animalelor. Mă înfurii și îmi spun că-mi merit soarta : voi sfârși ca un oarecare creștin a epocii prime, ucis de animalele iubite de Nero. Eu sunt prada, fiindcă Activistul - Nero a decis să iubească animalele, mai mult decât pe copiii inocenți ai Terrei, copiii fără copite, gheare, colți sau coarne, carcase cornoase care să-mi acopere trupul plăpând.. În războiul acesta, Eu-Omul sunt perdantul.. Îi trebuie o bombă nucleară Activistului - Nero - 666? Da' de unde! – el reușește să-mi pervertească judecata, și eu însumi voi intra în groapa leilor. Din păcate Dumnezeu neavând nici un amestec în prostia mea, n-o să pună pecete pe gura leilor, și leii mă vor savura lingându-se pe bot și așteptând un nou prost pe altarul iubirii nesănătoase pentru regnul animal. Am ales să dăruiesc Planeta în întregul ei, sălbăticiei primordiale. Ba chiar o să învii cu metode științifice mamuții, dinozaurii și dacă o fi - să fie și dragoni. Ce lipsește? Scorpiile. Tipele alea furioase cu părul plin de șerpi. Era o poveste doar? Nu contează : le facem în laborator. Vom crea o generație de monștri, fiindcă... Ia, ce mare lucru : ne-am săturat de viață, vrem să fim mâncați. Și eu mă înfurii, și îmi aduc aminte de un om deștept, de noul Țar, de felul în care un mare actor a ales că e scârbit de hoțiile guvernanților și prostia compatrioților și a schimbat cetățenia franceză pe cea rusească. Acolo o să merg și eu. Încep să mă înfurii : lumea mea civilizată și liberă, îmi îngrădește mie dreptul să umblu liber pe drum. Eu trebuie să îmi pun un fel de costum ca cel al scafandrilor sau al cosmonauților când ies în spațiul cosmic, fiindcă altfel mă mănâncă câinii care vor redeveni lupi, mă mănâncă viermii, fiindcă eu am decis să-i ocrotesc, mă mănâncă melcii și gândacii de bucătărie, iar șobolanii vor savura o coastă de om sugând un rest de măduvă care a curs după ce un urs mi-a rupt femurul.. Lua-m-ar Dracu! Eu nu mai am sinapse funcționale! Mânca-m-ar puricii și păduchii! – eu iubesc (,) cu îndărătnicie pe orice dușman..

Vine, reală de data asta : PLANETA MAIMUȚELOR..

omul a fost învins - trăiască veșnicele animale ( și cele preistorice)!

Lua-m-ar Dracu de idioată ce sunt eu.