Nu mi-e dor

Între a-mi fi dor și a nu-mi păsa, logica îmi spune să-mi văd de treabă. Acum câteva zile,niște români plecați de lângă cei dragi, au inițiat un eveniment cu tema " Mi-e dor de tine " . M-am întrebat dacă mi-e dor de cineva și nu am găsit nimic. M-am întrebat din nou dacă mi-e dor de ceva : obiect, acțiune!? Tot nimic. Poate de animale sau de vreo plantă, dar logica vine și mă scutură : animalele de companie au viața limitată, plantele – fie acestea un pom, un copac ( mărul e pom și fagul este copac) ,viță-de-vie, sunt limitate și ele. Bineînțeles că are câștig de cauză logica. Dacă mi-ar fi dor de frații sau surorile bunicii ( pe bunica nu o cunosc, a murit când avea tata patru ani, tata a fost crescut de mama-mare,sora bunicii) , ar trebui să îmi amintesc frumușel că rar are omul șansa să trăiască o sută și nouăsprezece ani. Logica, bat-o vina, nu-mi dă voie să îmi fie dor. Vine și rațiunea : deschide sertarul cu amintiri și îmi pune dinainte acțiuni care m-au supărat. Sigur la vremea copilăriei am acceptat,m-am supus, dar e foarte adevărat că i-am urât pe cei care mi-au impus, atât de mult că nu-mi mai pasă că au murit : să se spele Dumnezeu pe cap cu ei. Forme de relief? Munții îmi sunt aproape : în spatele casei. Marea? – prima dată când am văzut-o nu puteam respira mirosul ei, am acceptat-o fiindcă am lucrat ani buni în preajma ei, dar nu mi-e dor de mirosul ei, niciodată, dimpotrivă . Poate câmpurile, platourile unde într-o vreme am trecut de câteva ori și am poposit o noapte. Dar și câmpiile cu flori , secară, maci și albăstrele sunt strâns legate de un om care m-a supărat și frumoasele flori de prin secara verzuie, își pierd atracția.. Aș putea să le găsesc aiurea în alt loc, dar mi-e lene și le am în sertarele minții –unduindu-se în bătaia vântului subțirel, și e destul. Nu știu de ce ar trebui să-mi fie dor. Dor , înseamnă durere, mai înseamnă să accept să-mi tulbur psihicul, să mă îmbolnăvesc... Păi, nu : rațiunea îmi spune :– vezi- ți de treabă, te mănâncă spinarea? vrei să te tranformi în legumă?...
Și : nu, nu-mi este dor de nimeni și de nimic. Când scriu într-un poem că mi-e dor?– a nu se confunda literatura cu sentimentele . Eu am rațiune sănătoasă.