Thelxinoe

Oasele se frâng 

nu la propriu 

nu cum știi tu : fractură închisă/ fractură deschisă 

nu așa 

oasele se frâng așa ca frunzele când sunt în mijlocul brumelor 

se fac sticloase și n-au putere să tremure sub vântul dimineții 

oasele 

ca și cum ar fi dispărut masa de mușchi /nervi ( poate nervuri)

( speranțe/ amintiri) 

ca și cum apa și măduva s-ar fi uscat 

( credința / iubirea) 

eu sunt o vale de oase 

și uite că nu trece nici un profet 

mă strâng sub armura veche și mă usuc 

nu știu câte mii de vieți am așteptat 

dar uite : n-a venit nici un profet 

eu osul mă frâng și nu-i nici un profet prin preajmă 

e dincolo de puterile mele 

genunchii se lovesc

se înmoaie

se frâng 

fără să se fi arătat îngerul 

Zeul nu are cui porunci 

și oasele nu au cum învia 

în jur curg ape mari 

melcii își fac liniștiți culcușul în oase 

vor trăi și vor muri în oase 

și ultimul gând al oaselor ar fi – să-i alunge !

demult au mâncat totul 

și oasele se frâng în tăcere  

profetul nu va veni niciodată 

(30 octombrie – c. ferent – Thelxinoe )