Uite : acum o să spun că nu-mi pasă! Acum o să renunț la sentimentele umane,fiindcă sunt filozof.
Constatări.. Ce poți face când ți se pare că abia ieri ai ridicat casa,ai plantat un pom? Când omul din fața ta e așa de bătrân încât nu-l recunoști pe copilul cu care te jucai? .. Constați că în tine ai rămas frumos,tânăr și în putere, dar pe dinafară obrazul seamănă cu scoarța arborilor plantați de tine, oasele sunt grele și nu te mai țin drept ca pereții casei care se năruie. Trebuie să recunoști : am trecut de vârsta frumoaselor nepăsări...
Uite de ce e bine să trăiești, chiar experiențele unor lupte cu tine însuți sunt lecții și sunt momente în care ai trăit intens. Trebuie să nu regreți. Chiar dacă nu mai ai vioiciune, nu mai sari coarda și șotron, chiar dacă ochii tăi trebuiesc ajutați de ochelari, trăiește! Nu e un secret pentru nimeni : când ai patruzeci de ani îți spui că ești bătrân, iar când vârsta asta ajunge să fie dublă, o să-ți dai seama ce tânăr erai la patruzeci de ani. Nu eu am spus asta, a spus-o Maiytrei Devi, cea care a adus o altă variantă la povestea lui Mircea Eliade.. Nu știu dacă avea o vârstă atât de înaintată, e posibil, dar știu că a spus un lucru înțelept. Și cred că noi despre noi înșine avem uneori o părere greșită, exagerată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu