a încercat albastrul royal
și albastrul s-a făcut o femeie furioasă
bietul pictor
pe malul oceanului stă sigur
albastrul a plecat în larg
s-a făcut femeie și pește
și talaz de cincisprezece metri
și pictorul nu avea nici o noțiune despre surf
bietul pictor
a crezut în albastru
s-a crezut monarhul cu mantie albastră
el era Regele cu mantie albastru royal
și stă prostit pe malul oceanului
înfrigurat
fără nici un gând
fără Thelxinoe el nu mai este Ulise
a uitat că el și-a astupat urechile
a uitat că și-a păstrat credința
și țelul
și Penelopa...
bietul pictor
bietul om despuiat de albastru
eu trec din când în când
( dar nu pot fi Penelopa )
trec fiindcă mi-e –
uite ce greu mi-e să recunosc!
– dor sau un fel de sentiment amestecat
regret și neputință
poate un pic de onoare
și trec să-l văd
e așa de schimbat....
fără albastrul royal
pictorul e un biet muritor
jelind neputința
așteptând pe cea care nu-i va mai întinde brațele
nu-i va mai cuprinde auzul
nu-i va mai săruta fruntea
.........Niciodată niciodată niciodată niciodată .......
( 30 octombrie 2019 – c ferent– Ca Ulise : scurtând orizonturi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu