Echilibru

Nu știu la ce mă gândesc neapărat , știu doar că urmează o noapte lungă , fiindcă nu scap de viciul meu : cafeaua la orice oră. Nu știu la ce mă gândesc , poate la ce se întâmplă prin Mexic , l-aș întreba pe León, dar ar fi deplasat : ce-mi pasă mie de poliția unui Stat unde nu am călcat niciodată?...– Și la răutățile mele mă gândesc , de o vreme sunt cum nu ar trebui, mă scufund în apele mâniei, m-am debarasat de tot ce mă ținea într-un fel de echilibru , am coborât pe panta urâtă a mâniei,a lipsei de îngăduință. Ar fi bine să pot învinui pe cineva, dar nu am pe cine și ar fi cinstit să recunosc : eu chiar sunt om rău. Nu știu la ce bun să păstreze cineva balanța , am auzit că sunt îngeri care păzesc asta , că lumea trebuie să fie și cu bune și cu rele , dar eu am devenit rea tocmai fiindcă impun celorlalți să fie buni. Ei bine , da : sunt om rău. Sunt un exemplu prost pentru oricine , și ca să existe binele m-am asezat pe talerul răului. Și știu și nu mă pot opri. Știu că jignesc. Știu bine că îmi folosesc toate puterile să distrug, și nu răul îl distrug, eu distrug încrederea. Sunt gânduri care vin rar , dar vin fiindcă atunci când mergi în minte cu absolutul , ai stricat deja ceva important , ai distrus ceea ce era dincolo de bine, și binele nu poate exista dacă nu ai cui să-l opui. Fără urât nu ai ști cum arată frumosul și fără ură , iubirea nu ar putea exista. Echilibrul pe care se sprijină pilonii Universului nu poate fi distrus , și reclamând binele, frumosul ,adevărul, devii urât , rău , mincinos , fiindcă pur și simplu echilibrul trebuie păstrat. Ce aș putea să-l întreb pe León? De ce oamenii s-au zbătut să elibereze fiul unui om rău? Poate ăsta e răspunsul : echilibrul. M-am purtat urât.. De câteva zile mă port cum nu trebuie. Ce pot face? Habar n-am. Nu sunt în stare să lupt împotriva mea. Cum zicea eroina din Gone of  the wind? ,,E și mâine o zi." Poate mâine voi judeca mai bine , poate reușesc să-mi găsesc propriul echilibru. Noapte bună😴🌙✨ vouă tuturor.
c.ferent