fericirea dă înapoi
în fiecare zi se împuținează și dispare
până când nu știu
nu va mai fi
Tot începutul e uriaș
poveștile vin ca munții care se profilează în zare
totul e plin
ca izvoarele despre care crezi că vin de dedesubt
de atât de dedesubt încât ar putea veni din oceanul planetar
cu toate că tot mai des îți închipui :
lumea nu știe totul
această Planetă are încă necunoscute
totul și toate sunt așa de înalte și pline
așa încât te simți și mai mic
Numai fericirea se micșorează
în fiecare zi cade câte o literă
și nu te temi când spui asta
fericirea e cât universul
căderile
zilele sunt ca zilele lui Dumnezeu : un milion de ani una
Ce-o să rămână?
În groapa pe care vina a adâncit-o
pașii care au călcat de o mie de ori pe urma propriilor călcături
ai robit întru nepăsare
ai trăit privind înainte
mereu înainte
până ce drumul te-a îngropat
cum a îngropat Greunceanu zmeii :
până la genunchi..
până la șolduri..
până la gât.. –
fericirea a pierdut finalul înainte să înceapă
Eu mormăi citând pe altul :
,, Ce mult te-am iubit.. "
– ce pot face când toate au fost spuse demult
dinainte să pornesc pe drumul care mă îngroapă
mormăi ca oamenii care și-au pierdut până și puterea de a se abține
de-a nu se da pe față
Dar te-am iubit!
– nu mai contează : fericirea
biata fericire..!
în fiecare zi își pierde o literă
Cred că m-aș mulțumi și cu un sfert de fericire
cu o fericire lungă n-ai ce face
să fie una de cinci zile : cât o săptămână în care
drumul
pașii călcând peste propriile urme
te-ar fi scurtat
cum a pățit zmeul când Greunceanu i-a zburat capul cu paloșul
(12 mai, 2022 – c. ferent – Citate din povești)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu