Procurorii și,, bampirul "

Aș vrea să spun ceva, nu știu dacă mă pot concentra, nu mai sunt convinsă de abilitățile mele, am îmbătrânit într-o săptămână și mințile mi s-au rătăcit. O să încerc totuși, dacă nu iese nimic, pot șterge această schiță de articol, a cărui subiect mă bântuie.

Eu nu fac politică. Nu fiindcă am trac, nu sunt în stare să țin un discurs. Știu asta : din copilărie eu nu am participat la spectacole școlare, pentru că îmi pierd concentrarea. La un moment dat mă uit în sală la chipurile celor care mă urmăresc și m-am pierdut. Sigur știam și nu am uitat toate poeziile din manualul de limbă și literatură română, ba chiar și atunci când erau fragmente doar în manual, eu am cumpărat cartea și am învățat poezia pe de rost. De demult știu ce pot și ce nu pot, de pe când aveam patru ani și la grădiniță am vrut să recit

,, La Sarmisegetuza stă mândru Decebal,

Ce-a frânt dușmani în luptă, de jos și de pe cal.. "

Și după" cal", m-am împotmolit : educatoarea mă privea necrezându-și urechilor, un copil putea recita cel mult :

,, L-ați văzut cumva pe Zdreanță

Cel cu ochii de faianță?.. "

Am tăcut și nu am mai încercat. M-am împotmolit și la școală cu Scrisoarea a III-a și am înțeles că e destul două încercări. În schimb pot citi cărți întregi cuiva, fără privitori care să-mi judece dicția.

Însă tracul e doar un capitol mic, imposibilitatea oratoriei e un capitol mare, totuși aș putea proceda ca cei care își scriu discursul pe hârtie. Dar ce te faci cu interpelările? – că oamenii întreabă, în fiecare om e un reporter decis să te pună să dezgropi morți imaginari. Nu faci nimic, surâzi ca tâmpitul și le spui : nu comentez, nu argumentez.

Să zicem că am trecut și peste acest mic impediment și m-am făcut politician. Deși a face politică, înseamnă că ai în cap măcar un articol de lege pe care vrei să-l impui, să faci un bine națiunii. Un politician care crede că a lua cuvântul pentru a-ți expune nemulțumirile doar, e un procuror care acuză și condamnă, de aceștia nu are nevoie nimeni și nici nu-i iubește nimeni, afară de momentele în care dărâmă statusul unuia despre care poporul a fost învățat să-l urască, fiindcă presa de toate culorile, asta te învață : ăsta e corupt, ăsta are bani, ăsta a fost în vacanță în Tenerife, ăsta a cumpărat un Rembrandt, ăsta..–.,, ăsta e bampir, care va să zică trăiește, bunăoară pe spinarea unuia ca dumneata și ca mine "( O noapte furtunoasă – I. L. Caragiale).

Cine e" bampirul " astăzi? Astăzi rolul i-a fost atribuit Elenei Udrea. Vampirița mai are rezerve serioase, și procurorii trebuie să facă orice le stă în putință, să o deposedeze de tot ce are. Vampirul de alaltăieri a fost Florin Cîțu, și cel de acum o săptămână, a fost Traian Băsescu. Fiecare politician fost sau nu la guvernare, va plăti bir procurorilor.

Dacă am văzut cine sunt vampirii, să încercăm să găsim măcar un procuror. Găsim. Doamna Kovesi. Cum este procurorul? Ca un câine de vânătoare, ca un câine de luptă, un buldog tăcut care odată ce a prins prada, nu i-o poți scoate din gură. De cele mai multe ori, buldogului nu-i este foame, poate doar de recunoaștere este flămând mereu. Nu contează că prada, competitorul nu are nici o vină, i se fabrică una, fiindcă procurorul, ca un reporter de scandal, răstoarnă containerul cu gunoi, se mânjește de toate murdăriile posibile, dar iese triumfător din dejecții, cu o hârtiuță care dovedește vina celui pe care vrea să-l înhațe.

Și presa le dă o mână de ajutor : mănâncă o pâine, e drept că murdară, dar totuși e pâine. Cine e presa? Unul e Cristian Tudor Popescu, cel mai mare susținător al procurorilor din toate timpurile de pe când domnul era un jurnalist cu caș la gură. A suit treptele, pe genunchi și coate, dar a ajuns să-și dea cu părerea despre orice. Probabil culmea pe care o va realiza C. T. P., îl va pune pe treapta deloc măgulitoare a celor care au fost promotorii unui război adevărat, cu morți, cu bumba-bumba și trosc-pleosc, cu vîîîîîj-pac , vreo bombă adusa în pântecele unei alte Enola Gay, care Enola îi va veni sorocul deasupra teritoriului aliat, nemaiajungând la țintă. Atunci domnul se va socoti profet modern și va găsi încununarea acțiunilor lui.

Trăim într-o lume unde politicianul e mai vinovat decât un infractor de drept comun. O să plătească fiindcă foamea guvernelor din toate timpurile, este mare. Și încă e bine : amintiți-vă de felul în care în vremurile epocii medievale, un vasal nu-și platea contribuția. Acesta era decapitat ori jupuit de viu. Dacă intra pe fir și biserica, era ars pe rug.

Ce ar trebui să facem noi? Nimic. În nici un caz politică.