Toate gândurile mele sunt ale mele. Câte un fulger, câte o idee mai nouă, mă trezește, ori îmi spune că a venit timpul să aprofundez un gând. La unele impulsuri mă las greu : pe cine interesează? – îmi zic, deși nici celelalte gânduri expuse de mine, nu par să intereseze pe nimeni. Totuși cedez, târziu cedez, când subiectul nu prea mai e de actualitate, cedez spunându-mi că dacă aș fi deschis gura mai devreme, aș fi vorbit din burtă ; o idee e cum este vinul : must, tulburel, vin crud, și abia peste trei ani în cap, poți spune că vinul e bun de băut, e ceea ce ar trebui să denumescă noțiunea, cuvântul "vin". Așa sunt și ideile omului : vin, dacă sunt interesante, utile, rămân, omul le aprofundează, încearcă să vadă dacă informațiile sunt corecte, și la urmă își expune părerea, gândurile făcute cuvinte și adunate în fraze.
La ce mă gândesc eu acum?
Îmi fac mari și multe griji pentru noi toți, poporul din România. Acțiunile unui singur om, ale unei singure organizații, concentrate în cuvintele care se fac opinie, atunci când sunt greșite, ori doar lipsite de echilibrul dat de discernământul care se numește diplomație, fac rău întregului popor. Nu vorbesc să nu adorm, oameni mari au greșit, au vorbit ceea ce însemna fulger de idee, necopt îndeajuns, și așa s-au născut marile confruntări armate, care au încheiat epoci despre care lumea traitoare în acele epoci, nu li s-a părut că ar trăi rău. O vorbă fără judecată, îngroapă de vie o națiune. Aparent absurd, proverbul : un nebun aruncă o piatră în baltă, și zece înțelepți n-o pot scoate – definește ceea ce fac unii oameni atunci când insistă pe o anumită declarație.
Noi nu suntem oameni care conduc lumea : aceia au în spate alți oameni, care știu cum să facă și ce să spună, să acopere greșeala unei declarații neinspirate.
Iată ce și cum –
Eu și tu nu suntem președintele Americii, nu suntem Joe Biden, ai cărui consilieri, ori oameni care se ocupă cu securitatea declarațiilor celui supărat, ies la tribună și spun lumii că președintele lor a fost neinspirat, că declarațiile au fost urmare a firii omului, a cărui psihic a cedat o secundă și așa a făcut niște comparații, a adus în discuție niște epitete nu tocmai măgulitoare. Eu și tu suntem de mai jos de pe treptele societății, nu ne putem ridica la înălțimea titanilor, așa încât să putem avea o scuză oarecare.
Atunci când declarații belicoase se fac insistent la tribuna Parlamentului, în presa scrisă și la televizor, pe Facebook și chiar la radio, noi suntem de vină atunci când un om sau mai mulți, acționează fără raționamentul necesar, se fac bombe umane, aduc la suprafață ceea ce e mai rău din om. Anarhia nu a fost niciodată bună : chiar în univers există ordine. Terorismul este actul prin care un om a fost prelucrat suficient încât glasul propriei rațiuni a fost oprit. Nu putem face declarații idioate, fiindcă nu știm cine ascultă și nu știm cum va reacționa.
Este nevoie de discernământ atunci când ieșim la declarații. Este nevoie de mai multă vreme pentru a digera o informație. Nimeni nu s-a născut diplomat, dar dacă nu vrei să faci rău statului tău, cetățenilor care-l populează, stai cu gura închisă. Fiindcă ai putea stârni un roi de viespii. Fiindcă vei purta pe conștiință viețile a milioane, care vor muri din cauza ta.
Poate de aceea noțiunea de diplomație, rămâne o necunoscută și oamenii se transformă în capsa detonatoare. Măcar dacă ar fi doar ei cei care au de suferit, însă acțiunile unui lipsit de luciditate, se răsfrâng asupra noastră a tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu