Activități matinale

Păi mă trezisem cu o melodie a Didei Drăgan în minte, am mers pe YouTube, nu am găsit, și după ce am verificat vreo trei colaje, m-am lămurit : sfânt e radioul, vrei să asculți ceva vechi? – iei legătura cu Radio România Actualități, și le expui problema : dacă a existat ce cauți tu, ai șansa să nu te mai obsedeze o melodie, să nu se facă statornică migrenă matinală. Dar lenea mea dă rar drumul la radio și pe deasupra, deși știu că emit on-line, nu m-am învrednicit să aflu cum intri în legătură cu vreo redacție muzicală. Fiecare om poate fi obsedat de ceva anume, e de muzica veche, de clasicii din opere, simfonii, ba chiar și de opereta românească. Apoi de muzica rock. În capul meu e o orchestră și de obicei, dimineața urlă din tot sufletul, ca și cum aș poseda niște boxe în creier. N-am rezolvat, am mormăit eu :

Se înseninează cerul după ploaie,

Ceața dispare ruptă în fâșii!

Începe iar o nouă zi..!

Dar, umblând eu pe YouTube, în căutarea a ce nu există, am dat peste Daniel Roxin. De ăsta nu scap, de prin 2016, când m-am găsit cu omul cu zeci de pseudonime, dar poze reale, care părea să iubească armata, să dea de înțeles că ar face parte din ea. Dar pe care a trebuit să-l apăr eu de atacurile câtorva utilizatori, de pe vremea aceea nu mai scap de ideile fanteziste ale lui Daniel Roxin. Omul reia seria de reportaje ale săptămânalului Formula AS, în ceea ce am găsit astăzi, și am ascultat trei minute din treizeci și nouă, omul se dă de ceasul morții să mă convingă de faptul că limba vorbită pe undeva prin Himalaia, parcă într-o restrânsă regiune din Pakistan, ar semăna cu limba română. I-am spus scurt și cuprinzător : limba de pe Terra, era una singură, înainte de turnul Babel. L-am sfătuit să nu-și bată capul. Ar fi trebuit să îi spun că ceea ce face domnia sa, e o încercare de a dovedi că oul era omul și Dumnezeu era găina care l-a ouat. Dar cum îmi cunosc oamenii, de la Paradoxul ALBASTRU din Google, până la Bubu Puiu de pe Facebook, nu mă mai obosesc să îi fac să se deștepte, să nu bată câmpii spațiului geografic din alte continente, ori să nu mai scormonească pământul în căutare de artefacte care nu dovedesc nimic altceva decât originea comună a lui homo sapiens. Un timp nu am mai scăpat de Roxin et company, aici pe Facebook. În fine : dacismul e o durere veche a multora dintre utilizatorii Facebook din spațiul carpato-danubian-pontic, iar eu fac ce știu mai bine : dau din umeri, când câte unul dintre închinătorii lui Roxin, îmi invadează spațiul, îi alung fără milă, îi consider muște obraznice, bâzâind enervant. Cum nu poți omorî musca virtuală, o dai Dracului, afară din lista de prieteni.

Aceste căutări ale domniilor lor, sunt etape în creșterea lor ca oameni, ca homo sapiens. Din păcate eu nu am răbdarea mucenicilor și nici veleități de dăscăliță. Și eu am avut momente în care Petriceicu- Hașdeu, Delavrancea și Sadoveanu, erau zeii mei, îndrumătorii mei, făcliile care-mi luminau drumul. Și eu am țipat că sunt moldoveancă, dar condițiile actuale, Țara Moldovei, sfârtecată, moldovenii lași și supuși, m-au făcut să-mi caut originile în mine însumi. Am decis să cred despre corciturile secolului XXI, că sunt departe de furia moldoveanului adevărat, cel,, greu de pornit și greu de oprit ". Am învățat pe pielea mea că dacii au fost un neam mândru, covârșit de colonizatorii idioți, aduși de câte un cuceritor prea laș să rămână el însuși în sălbăticia acestor locuri. Ne-au adus credințe noi, expresii noi, meșteșuguri noi. Dar :,, Cum veniră se făcură, toți o apă și-un pământ.. ". Ceea ce ne-au dat a fost lenea de acțiune, supunerea de care nu aveam nevoie. O diplomație prost implementată, din care suferim și astăzi : Domnii noștri sunt vasali ai Europei și nu numai. Poporul liber de altădată, a rămas însingurat, devorat pe interior de propria-i mânie și neputință. Restul, cei care au ajuns să culeagă roadele, să se înfrupte din ele, sunt lașii veniți din toată lumea, cei aduși să colonizeze acest teritoriu unde oamenii liberi au pierdut bătălia.

Roxin ar trebui să caute alt subiect de abordare. Măcar cât de cât logic și adevărat. Bătutul câmpilor pe urmele altora, e o meserie care nu-ți cere mari capacități intelectuale. Un om în stare de raționamente corecte, observă, dă din umeri și îi dă dracului in corpore.