și nu mai recunosc nimic
câteodată și orele curg anapoda
și aici și acum nu mai este ca atunci și acolo
eu n-am ce face și trăiesc așa
fiecare zi e altfel
fiecare oră e alta
și nu știu dacă să plâng atunci când descopăr
că nici anii nu sunt aceiași
alte planete plutesc pe cerul anului ăluia
alta l-a luat în primire pe ăsta
și nu știu ce să fac
accept
nimeni nu poate mișca planetele...
Numai Pământul
planeta Terra e maleabilă într-atât încât ieri
axa lui era îndreptată măcar cu un grad într-o direcție
azi e altfel îndreptată
și eu nu găsesc busola de arătat nordul Universului
și e frig
și planeta mea se zvârcolește și-mi scapă din mâini
și axul ăsta nu stă să-l pun înapoi
ceasornicarul a pierit în războaie
și axul Pământului a sărit din lăcaș
și e frig.. și mi-e frică!
Eu nu mai am sentimente
m-am făcut planetă
axul meu e fix și anii curg peste frumos și limpede
anii curg și peste senin și peste orice
și mie Planeta – îmi îngheață ecuatorul
polii sunt arși de secetă
pașii care îmi calcă pe frunte – mă rănesc
nu știu dacă nu cumva / un impuls – m-a aruncat din galaxie
e frig și nici aerul
nu-l mai simt inundându-mi alveolele de frunze
e foarte frig
și m-aș opri
și m-aș întoarce
Unde?
M-aș întoarce.. –
nu știu unde
de o vreme zilele curg pe dos
dimineața se face întuneric și primăvara troienele cresc
m-aș întoarce pe axul meu vechi
drumul pe care l-am străbătut de miliarde de miliarde de miliarde..
dar furnicile astea m-au atacat și timpul
și timpul curge bezmetic..
Eu Planeta te rog
te rog timp te rog galaxie te rog univers te rog
te rog să-mi înapoiezi axul și direcția
te rog să-mi înapoiezi astrul
te rog să crească nevăzutele zboruri care se cheamă a iubi
Și dacă nimeni nu mă va înțelege
dacă nici măcar Arhitectului n-o să-i pese
o să mă apăr.
Cobor în vid.
(14 martie, 2022, c. ferent – Eu Planeta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu