Barca plutind prin ghețuri sparte, oare?
Veneau din naufragii, multe tare,
Cadavre, scânduri sparte.. Miros greu..
Se odihnea pe-o scândură-n vâltoare,
Catargul rupt.. –taifun la apogeu..
Urlândă marea cască guri de leu!
Privirea ți se umple cu splendoare!
Dar n-am fost eu, precum nici pasul
Nu m-a purtat pre-adâncul furibund :
Frânturi dintr-un coșmar îmi fuse nașul.
Cu iarna s-a trezit un ger profund
Și mintea, aisberg zdrobește vasul
Cu flori și frunze verzi. Și eu m-afund..
(22 decembrie, 2021 – c. ferent – Sonetul iernii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu