Post - scriptumul zilei

Nu mai stau mult, weekend-ul nu înseamnă pentru toți oamenii : mă odihnesc sau mă distrez. Eu, ca de obicei am început ziua cu pregătirea unor brațe de lemne prin procesul de mărunțire, dat fiind faptul că cei care au primit banii pentru crăpatul retezăturilor, au dat peste cap treaba. Și mama e mama, are o vârstă și eu nu pot s-o las în frig. Nu se pune problema că-mi iubesc mama, numai îi întorc favoarea de-a nu mă fi avortat, avea voie. Bun. După asta vin altele, parte din prostie, neatenție, milă : Ronnie-motanul are obicei rău, de porc : nu-i conștient mereu sau e așa cum e fiecare motan : decide să-și marcheze locul. Și numai atunci când eu dorm și nu știu ce Dracu meșterește el în întuneric ( știți care este pronumele motanilor în limba engleză la singular? – it. Toți el și ea, fie animal, pasăre, pește, obiect – sunt it). Și uite așa am pus un teanc frumușel de lenjerii de pat în mașină, și ar mai fi o pătură. După care ar trebui trecute prin procesul de aruncare a jegului, niște pulovere și parcă vreo două tricouri ( vreo două se cheamă măcar opt bucăți) și șosetele aferente.

Ce ar mai fi? Mâncare. Deocamdată nu știu ce să învârt prin oale și crătiți. Nu știu dacă ceva cu cartofi ori orez, mie nu-mi place nici una nici cealaltă. Am niște năut, dar am uitat să cumpăr susan : la Lidl găsești numai mac : cine a auzit tahini din semințe de mac? Cade și mâncarea din năut. Fasole n-am cumpărat, fiindcă între a mânca fasole boabe și a posti, aleg a doua variantă.. Capitolul mâncare stă rău. Dar am ouă și o bucată de kaizer și încropesc eu ceva, plus o tigaie de cartofi prăjiți. Am și murături. Lasă că dăm noi la o parte și ziua de azi, că n-o fi legată la gard.

Ce ar mai trebui? Țigări : nu mai am decât vreo douăsprezece țigarete în pachet, ieri mi-a fost lene să cumpăr și pentru azi. Asta se rezolvă cât ai bate din palme : o dusă și-o venită și o oră prăpădită.

Ar mai fi și ideea că aș face oleacă de pom. La noi așa se numește bradul de Crăciun : pom. Fiindcă în bradul-brad– copac, nu sunt bomboane, portocale, mere și ciocolată, nu sunt lumânări ori luminițe, nu sunt decât conuri cu semințe bune pentru veverițe, și uite-așa bradul e copac și pomul e pom fiindcă mănâncă și omul din el. Dar e devreme : numai în 11 decembrie e astăzi, până la Ajun, mulți mor și mulți se nasc.

Să lăsăm prostiile astea cu weekend-ul. Voi știți ce înseamnă să fie un om filosof? În primul rând filosoful nu este obligat să știe neapărat lista filosofilor din antichitate și până astăzi. Nici măcar nu trebuie să fie înțelept. Filosoful caută să înțeleagă mersul lumii și să explice pe înțelesul tuturor. Așa ca și cum ar descoperi încă odată America. Iar eu nu fac altceva decât încerc să înțeleg fiecare acțiune, fiecare manifestare a naturii, mersul lumii și al universului. Și tot încercând am devenit filosof. Am devenit la vârsta de cinci ani, când într-o dimineață am vrut să văd de ce spun oamenii că răsăritul nu se poate compara cu nici un alt moment al zilei în ceea ce privește frumusețea. Nu am înțeles de ce și am luat ochelarii lui tata-mare și revista Loto-pronosport, convinsă că ochelarii citesc. Nici asta nu a ieșit, m-a învățat tata-mare alfabetul, fiindcă ochelarii lui nu erau demni de încredere. Și mama-mare, care văzându-mă cu ochelari pe nas, a râs și l-a chemat pe tata-mare :

— Hai măi omule să vezi : avem un filosof!

Of... Și văleleu : plec la treaba mea. Să auzim de bine, că de rele mi-e acru sufletul.