Să ne întoarcem deci la oile noastre.
M-am întrebat de multe ori, dacă nu cumva am ajuns ca exponenții societății secolului trecut, ori de la sfârșitul penultimului secol, cei din pătura ființelor needucate, refractare noilor descoperiri, noilor aplicații ale medicinei, cei care se întorceau cu privirile spre vraci și vrăjitori, cei care puneau pe locul medicului priceput la toate, pe Zeul suprem, despre care religia prin reprezentanții săi, le citau din evanghelii, explicându-le ca Zeul este singurul doctor, și singura șansă de vindecare, este credința.
Este, nu putem nega miracolele, și nu putem ascunde sub preș descoperirile privind psihicul omenesc, în stare să anihileze orice suferință. Există, dar pentru asta ar fi trebuit să ne păstrăm firea înnăscută, ceea ce e aproape imposibil, omul se teme de sinele său, și puterile vindecătoare au dispărut din marea majoritate a ființelor locuitoare pe planeta Pământ.
Credința și propriul tău psihic, sunt chirurgi desăvârșiți, sunt panaceul care vindecă în egală măsură, un panarițiu minor, și o septicemie în ultimă fază, când omul este deja cu un picior în lumea umbrelor. Există miracole, au fost de la Facerea Lumii, și multe dintre ele, sunt amintite de Vechiul Testament. Ca și prevenția de altfel, și aceasta exista : bolnavul era izolat, exista interdicția de-a-ți uni destinul cu un străin, și deși ți se pare o prostie : Biblia amintește de igiena caselor, a veșmintelor, a corpului tău fizic. La fel sunt amintite pandemii adevărate. Și Biblia e strictă într-o anumită privință : vindecarea trebuie verificată, nimeni nu poate locui într-o comunitate de oameni sănătoși, dacă este purtătorul unei boli oricare.
Dincolo de religie, omul de rând avea vraci : oameni pricepuți la plante și la administrarea lor. Vraciul era în stare să pună la locul lor oasele frânte, să trateze reumatisme, să vindece bolile care se iveau în copilărie, vraciul știa să-ți indice un tratament împotriva bolilor de inimă sau de plămâni, ba chiar orice în interiorul corpului fizic era bolnav, putea fi vindecat. Nimeni nu avea nevoie de pilule și alifii, vraciul exista în fiecare comunitate și era cu adevărat util. Vrăjitorii existau pentru cu totul altceva decât să citească viitorul în palmă, se numeau solomonari, și rostul lor era menținerea unui climat proprice într-o regiune întreagă. Erau consultați la începerea lucrărilor agricole, și erau chemați să cerceteze locul unde va fi construită o casă ori săpată o fântână.. Un solomonar, avea datoria să apere avutul oamenilor de fiare sălbatice, de cataclisme, de puterile întunecate, era chemat în cazuri de crimă, să descopere vinovații, ori furturi, ori oameni dispăruți în adâncimile lacurilor ori ale munților. Dacă preoții aveau puterea credinței în Zeii noi, vracii - solomonarii, se încredeau în Zeii cei vechi. Fiecare comunitate avea pe lângă vraci și vrăjitor, un vânător și un grup de bătrâni, conduși de un jude. Pedepsele se dădeau în cadrul comunității respective. Dincolo de legea nouă, existau legile vechi – obiceiul pământului..
Toate au rămas vetust închise lumii dinafară, și într-o molimă în care ar fi intervenit doctori și autoritățile societății, era privită ca o intruziune. Nimeni nu avea încredere în cei care nu aparțineau comunității lor. Erau priviți ca dușmani, călăi veniți să distrugă......
....
Iată-mă privind neîncrezătoare : salvarea care te duce la un spital, te duce pentru a nu te mai întoarce niciodată. Medicamentele care ți se administrează, oxigenul care ți se bagă forțat în plămânii deja ferfeniță și neînvățați cu ozonul pur, vor claca de la a doua zi de la începerea tratamentului. Puțini rezistă două săptămâni. Pilulele, serul din fiolele cu înscrisuri într-o limbă străină, nu fac decât să șubrezească starea omului care intră pe picioarele lui în Unitatea de primiri urgențe, și îl scot cu picioarele înainte, în pielea goală, cu o etichetă legată de picior ori de mână și fără suflare.
Iată-mă privind cu frică tot ce mi se inoculează. Privind cu ură toate impunerile. Iată-mă întorcându-mi privirile înapoi : la vracii și solomonarii mei, la judele în stare să judece cu dreptate. Mă întorc în timp și nu-mi pasă de nici o impunere. Nu-mi pasă de minciunile cu care vrei să-mi tulburi judecata sănătoasă. Fiindcă știu : voi supraviețui fără tine, tu cel care vrei să mă obligi să mor. Acesta și numai acesta este scopul celor care mă obligă să urmez un tratament, oricare ar fi el și împotriva voinței mele : vrei să mă ucizi.
Spitalele, cei din companiile farmaceutice, sunt înțesate de călăi. Și pentru asta mă întorc la timpurile în care plantele și mâncarea mea, îmi ofereau sănătatea de care aveam nevoie pentru a respira liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu