Remember

furia vrei să-i pui stavilă să spui : dincolo nu mai ai voie vrei să o încui în adâncuri s-o pui ca pe o haină de ploaie într-un sertar la îndemână dar oricum nu la vedere vrei să-i pui stavilă și eu trec prin furie cu furie eu trec și caut o haină nouă nu știu dacă trufie ceva care să-mi lase șaizeci de centimetri cubi sau de două ori șaizeci în diametru ceva sigur nu știu dacă e trufie e coborârea în banchiză drumul prin azot lichid ( faci niște pereți din azot din ăsta și te plimbi printre pereți nu știu dacă poți face și acoperiș podea sigur poți fă-o) ar putea fi printre pereți cred că ar putea furia nu se plimbă pe bulevard se sperie trecătorii dacă se lovește unul de tine? nu se poate : ai nevoie de 2×60 diametru loc în care să te miști tu nu mai ești tu (bineînțeles tu /doar n-oi fi vrând să-mi spun mie Doamnă) și gata pumnul gata respirația în nasul meu gata mâini care strâng mâini eu merg printre pereți de furie eh și-atuncea vii tu cu ( zău nu știu : unsuros sau alunecos?) vii cu nu știu ce (știu dar e a dracului de greu de făcut cuvânt vrei o metaforă? — eh metafora ar suna : vii tu cu un crin în mână cu trei nasturi descheiați la cămașă.....) vii și mă demolezi furia se tot duce și n-am ce face doar nu-s nebună să răspund batistei imaculate cu un glonț ( metafora.. surâsul tău aduce surâs palmele tale aduc pelerini care ating cu sfântă adorare palme care simt pulsații care respiră atingeri care vindecă mâhnirea) eh poate mi s-a părut ( metafora : melancholia Planeta dublă binecuvântat fie finalul!) și așa părându-mi-se sfera cu diametrul de 120 de centimetri se sparge mi-e teamă că va trebui să fac altă sferă ori un tunel unul cu pereți de azot lichid și așa plimbându-mă printre pereți cei 60 de centimetri mă vor apăra de sentiment (29.06.2019 c. ferentz – Sfera cu pereți de azot lichid)

Aripi care cad

Aripi care cad

Timpul irosit .. . sentimentul că merg în gol, pășesc în vis, nu pot înainta un centimetru și am renunțat. Târziu mi-am dat seama că am risipit inutil niște mărgăritare, le-am pierdut într-o cocină și nu mai pot face nimic.. Și sunt blazată, mă simt golită de gânduri și sfârșită de dorința de a mai deschide gura.. Și nici în ceasul al doisprezecelea nu renunț : mă întorc periodic pe drumul unde deja știu : nu se poate înainta... Ar trebui date la o parte piedicile, ridicate trunchiurile putrede, asanat câmpul de mocirle și apă statută.. Știu și rar de tot, împing (,) cu piciorul un ciot îndărătnic, rar iau o lopată să arunc mocirla care îmi ține piciorul ca într-o menghină și nu pot înainta nicicum... M-am risipit, sunt un vas gol.. Am dat daruri care nu au însemnat nimic.. Și din nou mă întorc obosită, scârbită, înțelegând că nici eu nu renunț, nici ei nu vor fi alții, sau altfel.. Și îmi pierd timpul. Oricum sunt multe ore în care n-am nimic de făcut, îmi pierd timpul.. Întorsul meu seamănă cu soldații care se întorc răniți dintr-o bătălie unde nu au putut învinge.. Și nu. Nu pot. Și nu. Nu voi renunța, masochistă și acceptând lenea ca un bici care-mi brăzdează adânc pielea și carnea... Mintea mea : vas golit, vas a cărui conținut a rămas să sporească mocirlele..

Vise. Timpii aruncați înapoi cu nepăsarea omului care-și spune : voi fi o mie de ani, voi fi sequoia, voi fi...voi fi... Arunci pietre. Și ele se întorc înapoi și sparg oglinda : ceea ce îți era silă să vezi, se multiplică în mii de sclipiri care îți spun : ai crezut că timpii sunt pietre..și ai crezut că sunt timpi...și n-ai știut că doar pietrele se pot întoarce.. Pietrele care sparg oglinzi...pietrele care se fac rânjet.. Și la urmă de tot : te faci piatră.. La urmă de tot, timpul tău unic se închide într-o piatră... Oglinzile dispar...oglinzile se fac apă și apa... Apa nu are nici timpi și nici timp și nici lacrimi și nici formă nu are...

Și cobori înapoi în labirint. Aripile îți atârnă, sfârtecate de timpi, murdare de mocirlele în care te-ai năclăit până să ieși. Aripile se desprind de pe omoplați, le lași pe unul dintre coridoarele labirintului, ca pe o mantie grea, după iarna care a trecut.. Îți cresc brațele, și cu degetele tremurând, cauți urmele unghiilor tale care au scrijelit pereții de o mie de ori : ai ieșit doar pentru o zi sau două, ai ieșit și nu ai putut vedea nimic : ochii tăi s-au obișnuit cu întunericul din labirint.. Și te decizi să mai mori odată. Accepți încă odată eșafodul.. Și toate Anele se cuibăresc înapoi în tine..

( 27.06.2020 – c. ferent – Aripi care cad..)

☔ Ploi

Of.. – umbrelele sunt așa, un fel de fudulie inutilă la felul în care plouă acum.. Am ajuns acasă cu toate cumpărăturile umezire cu hainele bune de pus în mașina de spălat, măcar la funcția aia de stoarcere... Umbrele de doi lei care te fac să regreți că nu găsești în comerț acele haine de ploaie pe care le aveam în copilărie și care chiar ne protejau de ploaie.. Am ajuns întrebându-mă copilărește : când se va termina această ploaie de fiecare zi, de parcă ar trebui schimbat un pic și prin rugăciunea Tatăl nostru: pâinea cea de toate zilele– cu ploaia cea de toate zilele, și urmând: nu ne-o da nouă astăzi fiindcă suntem sătui... Sigur e o copilărie din partea mea, e o ambiție sau cine știe ce dorință de-a simți pe piele Soarele.. Măcar un pic de culoare nu ar strica, ne-ar putea ajuta, ar putea crede cei care urăsc albul , că suntem mulatri, sau măcar niște metiși amărâți... Că astăzi rasismul se traduce: ură și dispreț îndreptate împotriva omului alb. E rău? Eh: cine știe...? Cine știe ce necazuri se vor abate împotriva noastră a tuturor.. Spuneam eu că Natura a decis să distrugă ceea ce a rămas nedistrus de om, dar în veac nu mi-aș fi putut închipui ceea ce văd.. Văd cum strada se transformă ușor- ușor izvor , pârâu, râu... Văd mașini plutind... Mă bate gândul că oamenii ar trebui să-și cumpere șalupe și să-și construiască viitoarele case pe piloni... România se face o Veneție care se scufundă... Acum un an lumea se lupta cu ideea absurdă : cum transportăm un ghețar în zonele aride, lipsite de apă.... – acum ne luptăm cu ideea: cum supraviețuim după asemenea ploi cu proporții de Diluviu biblic? E timpul arcele de toate tipurile, fiecare om e Noe pentru casa lui, pentru animale de companie sau animale din gospodărie... Eu, voi toți va trebui să fim Noe ridicat la puterea nu știu cât, atâția câți locuim în zonele afectate de codurile roșii, portocalii și galbene... Prostește, copilărește îmi doresc să mă sui pe cer să mătur norii să am puteri de Zeu și să pun ploaie deasupra Saharei... Să pun ploaie în toate locurile unde nu plouă decât odată la o sută de ani.. Dar știu că e o dorință de-a mea, o dorință care nu se poate face realitate.. Mă cumințesc și-mi spun că sunt doar vise și dorințe care nu se vor îndeplini... Tot la fel de bine aș putea visa că pot descoperi un vehicul interspațial și combustibil în stare să dezvolte viteze superluminice... Sunt o visătoare incorigibilă și nu pot renunța cu una cu două.. Mă întreb dacă în altă parte a universului ar putea exista o Planetă prielnică vieții? Ar putea exista, doar cât nu putem să pornim în căutarea ei, deocamdată nu avem cunoștințele necesare... Sunt visătoare.. E bine: reușesc pentru scurt timp să anulez realitatea.. Realitatea nu-mi place deloc, poate de aceea visez o Planetă nouă, un loc unde pământenii mei ar putea trăi în liniște, ar putea trăi ca în copilăria foarte îndepărtată a planetei Terra... Când Terra era Eden și noi tereștrii eram Adami și Eve fără spaime și lipsiți de grijile omului modern.. Terra trece printr-un proces de transformare și noi nu prea știm cum să supraviețuim.. Am putea învăța... Zic și eu...

Literatura universală și politica

LITERATURA UNIVERSALĂ ȘI POLITICA Eh : trebuie să plec să-mi cumpăr țigări. Și ezit: plouă și mi-e silă de umbrelă. Ezit și pentru că vreau să spun ceva. Unii oameni s-au încleiat în siropul gros al politicii, așa încât atunci când cineva postează un articol despre Miguel de Cervantes, în care comunică o ultimă acțiune a celor deciși să transforme rasismul în război împotriva omului alb, murdărind și punând la pământ statuia autorului lui Don Quijote; articol la care mi-am exprimat durerea pentru felul în care trebuie să acceptăm astfel de acțiuni – un domn îmi comunică să las americanii să se războiască și eu să fiu atentă la acțiunile PSD-ste ... Nu am înțeles: ce legătură este între Cervantes și PSD? Nu văd cum aș lega politica și literatura universală.. Cred că sunt singura idioată care crede că literatura și oamenii care o fac în mod serios, nu pot fi legați de politică.. I-am spus d-lui că las politica, războiul cu ciuma roșie, în seama d-lui Președinte și al guvernului dumisale, fiindcă nu pot să-l văd pe Cervantes luptând într-un partid politic... Cervantes a fost el însuși rob: el și fratele lui , au fost prinși de pirați, au stat în închisoare, S-a cerut răscumpărare 500 de piaștri, și greu și foarte târziu a reușit să fie eliberat de familie... Ce a făcut Cervantes nedemn? A avut sclavi? Nu, nimic, doar cât rasismul se îndreaptă astăzi împotriva omului alb. Omul alb a devenit un gunoi care trebuie îngenuncheat cu orice preț.. Din nefericire nimeni nu vede acest lucru, amestecăm politica acolo unde nu are nici un sens să o facem. Mă gândesc și la altceva. Că stările de urgență se declară, spre exemplu : în America în anii din urmă, din cauza incendiilor. La fel în Australia. Stările de urgență se declară în cazul dezastrelor naturale, cum astăzi sunt inundațiile. Țara noastră se află sub ape, un Guvern capabil, un Președinte conștient se gândește la ceea ce se întâmplă în țară. Nu se apucă să dea stări de urgență atunci când în România nici măcar un sfert de populație nu a fost afectată de pandemie, comparând cu ceea ce s-a întâmplat în Italia, Spania, Franța.. Comparând cu SUA.. Starea care are nevoie acută de urgență , care impune deblocarea unor bani, starea nu este pandemia, sunt inundațiile care nu prea par să lase România bine.. Ne uităm cu teamă la digurile care se fisurează, la podurile acoperite de ape, podurile care se dărâmă. Ne uităm la oamenii care trebuie salvați cu elicopterul din mijlocul apelor, nimic bun.. Casele cad. În orașe și sate, străzile sunt râuri. Aceasta este starea de urgență în România. Aici avem nevoie de ajutor pentru fiecare familie care nu va mai avea nimic. Nu ne jucăm de-a măștile, distanțare socială, dezinfectante și alte prostii. Oamenii care nu mai au apă potabilă, fiindcă au intrat în fântâni mizeriile refulate din canale. Oamenii care nu au o pâine... Oamenii care nu au unde se adăposti. Iată ce impune deblocarea unor bani destinați ajutorului celor care suferă, nu ne jucăm de-a pandemia, de-a închisul restaurantelor. Politica? Da, dar nu în literatura universală.

Lumea de azi

Ei!! – nu știu la ce să mă gândesc.. Mi-ar place să găsesc un motiv de bucurie, să pot spune: se termină necazurile, o să ne fie bine. Mi-ar plăcea mult. Acum nu știu ce să zic: lupta cu ideile preconcepute și cu cele care se insinuează în mințile noastre de-o vreme: poate e un an rău, anii bisecți nu vin cu nimic bun.. Și eu aș vrea să uit ideea asta, să sper că pe undeva, cineva prin Univers, poate decide că am suferit destul... Așa sunt eu : mă satur repede de cât rău apasă peste umerii fiecărui locuitor al Planetei. Nu aș putea ști de ce, că un om normal îi pasă de el, de casa lui, nu de o Planetă întreagă... Acuma sunt un pic proastă: că nici anul trecut nu a fost cine știe ce bine pe Terra: Australia a ars la propriu... În Brazilia un om nebun a decis să pună foc pădurilor ecuatoriale, că i s-a năzărit lui că e nevoie de mai mulți arbori de cafea.. Și multe, de care n-am aflat sau am uitat. Nu știu de ce se întâmplă atâtea necazuri pe Terra.. Nu știu de vin uragane, nu știu de ce sunt tsunami, nu știu de ce erup vulcanii, nu știu de ce la Polul Sud se înregistrează +17° C.. De unde să știu eu? Că aș vrea să știu, dar nu sunt așa de deșteaptă, adică nu am studii în aceste privințe.. N-am și mă chinuiesc : îmi iau capul în palme și nu știu unde să găsesc răspunsuri.. Acum de curând, un om zicea pe un National Geographic : se schimbă polaritatea Planetei, periodic, în milioane de ani, Terra își schimbă polaritatea, probabil axul Planetei are o inteligență proprie... Și în cazul ăsta nu omul e vinovat și nici nu poate face nimic.. Că nu suntem o populație de Einstein-i.. Oricât am vrea, suntem limitați de un IQ, așa încât oricât ne-am dori, nu putem acumula atâtea cunoștințe și chiar acumulând, nu știm cum să le folosim în așa manieră încât să putem repara.... Ce să reparăm? Nu știu, felul în care Planeta pare decisă să facă ce vrea, cu riscul de-a ne face nouă un deserviciu... Cine știe ce-o fi în capul Terrei? – dacă i s-o fi năzărit că omul e un virus? .. V-am spus: tare mult mi-aș dori să știu ce să învăț și cum să utilizez... Nu sunt nebună, doar îmi pasă de oameni. De viețuitoare.. De plante.. Îmi pasă, dar nu am noțiuni, și cu greu admit: dispariția dinozaurilor și a unor plante carnivore uriașe : mi-a făcut mie loc să trăiesc fără teamă... Trebuie să admit, deși nu-mi place : epocile se succed fără să putem noi oameni interveni... Poate am grăbit aceste schimbări din prostie : am acționat greșit otrăvind Planeta... Am murdărit apele, am adus în pragul extincției rase de animale, păsări, mamifere marine, am tăiat în neștire păduri și am exploatat intensiv petrol, cărbune, metale... Cum nu era destul am trecut la uraniu și alte elemente care numai bine nu fac Planetei.. Nu știu care e vina mea, dar sigur am și eu o vină... Ar trebui să ne îndreptăm puțin... Să respectăm Terra în întregul ei.. Da, da : până nu ne va considera Terra viruși, noi n-o să ne lăsăm.. Și mi-e frică de un singur lucru: suntem prea proști ca să ne dăm seama de greșelile noastre...

Politica la liber

Dacă n-ați urmărit emisiunea prezentată de Cristache pe TVR 1 , talk-show-ul România 9, din seara asta, ați pierdut niște expuneri absolut importante. Eu una m-am convins cine merită susținut în alegerile parlamentare : Pro România. Nu știu de ce, poate par singurii care gândesc la fel ca mine, poate singurii care văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în politica românească. Până acum două ore eram gata să votez PSD, nu merită: ne vor trăda cum o fac deja : susțin menținerea stării de alertă.. Starea de incertitudine, starea în care bolnavii cronici vor muri fără tratamente, starea în care restaurantele vor fi complet falimentate. Starea prin care unui copil i se spune că nu poate merge în creșe sau afterschool, dacă nu este o creșă sau un afterschool privat... Franța a renunțat... În Franța poți merge la restaurant... Deși situația din Franța se cunoaște : încă se moare de coronavirus, încă sunt pline spitalele cu bolnavi... În România nu se poate.. Starea de alertă interzice ceea ce ar fi vital pentru economie... Mă doare să văd cum te poți duce la o sală de jocuri, dar să ai părtășie cu frații și surorile creștine din biserica din care faci tu parte, nu este voie.. Fiecare creștin, după religia sau cultul lui, fiecare din cei care nu s-au putut întâlni în ultimul timp, poate spune cum simte această interdicție... Culmea e că PSD a decis să susțină starea aceasta.... Sportul... Cenușăreasa noastră , fotbalul care chinuie sportivii : antrenamente sub supravegherea unor polițiști... Vrem performanță... Investitorii cer performanță... Cum se poate face performanță? O să vedem Dinamo dispărut din prima divizie de fotbal? O să-l vedem : un magazioner a contactat virusul... Vreți performanță la Campionatele următoare? Toți vrem, dar cum? Pleacă antrenorii? Nu sunt plătiți.... Nu sunt bani! — lucruri banale se perindă prin fața ochilor noștri, fiindcă investitorii, patronii nu mai au bani. De ce nu sunt bani? Fiindcă actualul Guvern a pus economia românească pe butuci. Așa încât deși nu contează un vot, în seara aceasta am decis : voi susține Pro România. Au văzut ceea ce văd și eu... V-ați uitat ce se întâmplă la Nădlac? Cum mii de oameni așteaptă la cozi interminabile să intre în țară? Și așteaptă cu orele, doar să prindă momentul când vor putea să-și îmbrățișeze rudele fără să intre în izolare...mii de mașini și doar patru toalete... E dezastru ceea ce se întâmplă astăzi pe tot teritoriul României. Dezastru menținut pentru interesele unora.. Așteptați alocații mărite, și pensii indexate cu 40%? Așteptați-vă la creșterea prețurilor la utilități, alimente, gaze , tot ce mâncați sau utilizați : internet, telefonie... Toate vor fi dublu indexate . Însă pensiile și alocațiile copiilor nu vor crește cu nici un leu măcar. Banii pentru alocațiile copiilor au fost redacționați în bugetul de campanie PNL: au cumpărat baloane, pixuri, pliante pentru următoarele alegeri locale și parlamentare. Poate la învoială cu PSD, care a decis în ultimul moment să susțină prelungirea stării de alertă. Aceasta este grija pentru poporul acestei țări, pentru copiii și vârstnicii cu care fac paradă atunci când ies la declarații.

Bancuri

Bancuri de pandemie Un preot explică la ora de religie : - Dumnezeu l-a creat pe Adam si dintr-o coastă-a lui Adam a creat-o pe Eva. - Părinte– îl întrerupe un elev, tata spune ca ne tragem din maimuțe. - Ascultă, zice preotul plictisit, cazul familiei tale nu mă interesează! Eu vorbesc în general.

Planeta urii

Bună dimineața Nu mă gândesc.. Plouă.. Gândurile se blochează se ascund și umblă după un loc cu soare, cu oameni fără măști peste surâs, cu liniște interioară, cu o mie de nimicuri care erau până nu de mult atât de obișnuite că nu le acordam nici o importanță. M-am îmbolnăvit de tristețe și neputință. Ura a devenit starea obișnuită a fiecărui om de pe Terra, și eu locuiesc pe Terra.. Dezgustul pentru fiecare acțiune care îmi mai îngrădește un drept. . Neputința mea și a tuturor. Lumea se urăște... Din Nord la Sud și de la meridianul de la Zero, ocolind Planeta în întregime : fiecare om urăște pe aproapele lui.. – religia, culoarea pielii, orientarea politică, totul e motiv de ură.. Felul în care unul mai are serviciu, asigurată pâinea pentru astăzi, e motiv de ură.. Strămoșii devin motiv de ură. Eroii sunt motiv de ură.. Cultura e motiv de ură... Și PĂMÂNTENII, se urăsc din toate puterile.. S-ar ucide unii pe alții, uneori o fac. Natura nu stă cu mâinile încrucișate : scoate la bătaie propria ură: dezastre de tot felul ucid vietățile Planetei : om, animal, pasăre, pește, mamifere marine, vegetația, construcțiile vietăților– totul ce a scăpat nestricat de om, distruge metodic Natura cu : ploi, secetă, incendii, erupții, tsunami, uragane, meteoriți veniți fără veste... Dumnezeu ne urăște și El : a fost disprețuit și alungat din Templu, Biserică, Moschee, Sinagogă – și rugăciunea oamenilor a devenit o urâciune, nu este ascultată, fiindcă omul a pierdut speranța, încrederea și dragostea. Dumnezeu nu vine online și Isus nu înțelege cum mădularele bisericii sale pot supraviețui desfăcute, distanțate... Pe Terra domnește #URA – demon cu o mie de capete: tai unul? – alte o mie răsar.... Nu mă gândesc. Mi-e sufletul mort înainte de vreme. Merg pe pământ inutilă, ca o stafie : am murit de mult, dar nu pot trece în lumea de dincolo... Merg inutilă : plâng toată iubirea care a fost ucisă de ura generală.. Merg rugându-mă să mor, să nu mă mai doară ura tuturor.. Să nu mai văd chinul locuitorilor Terrei.. Să nu mai văd dezastrul care vine cu o Natură și un Dumnezeu care ne urăște pe fiecare ... Mintea mea e goală ... Mi-a rămas durerea și neputința. Și ura. Aș vrea să surâd.. Aș vrea să fie lumină. Aș vrea să fie iubire. Aș vrea muzici și umăr lângă umăr : oameni zâmbind fericiți!

VREAU ACASĂ 😭

Eu când eram copil, foarte copil, spuneam alor mei :

— Vreau acasă..

Acasă era locul unde mă simțeam în siguranță, locul unde nimeni nu mă necăjea cu întrebări prostești, nimeni nu voia să fac sau să nu fac ceva.. Așa încât acasă era refugiul meu..

Treptat, acasă a crescut, s-a lățit : strada mea, școala mea, orașul meu. Eram în siguranță. Și știam sigur că nici un rău nu mă atinge. Munții, cărările bătute la întâmplare, poienile și mulțimea vietăților care, aparent haotic se mișcau în jurul meu, erau garanția că nu se întâmplă nimic rău, că acasă poți face ce vrei, fără să le dai socoteală pentru timpul tău, pentru ce simți. Acasă era mereu bine. Și cabinetul d-lui dr Floares, era acasă : la 11 ani o gripă m-a trimis acolo cu tata, și cu fruntea arzând de cele 37/5° de temperatură corporală. Grav, fiindcă eu nu simțisem încă niciodată asta. Gripa a cedat după a doua zi de tratament cu penicilină injectabila din 6 în 6 ore. Dar a fost nevoie să ascult și cinci zile m-am plimbat cu tata la policlinică, acolo unde făceam injecție și noaptea. Eram acasă, doctorul nu m-a arestat într-un salon de spital, cu infirmiere zbir și asistente cu alura unui boxer profesionist.. Și mie mi-era bine acasă. La școală eram acasă. Nici unui coleg nu-i trecea prin cap să mă tragă de cozi, de când mama-mare a venit la școală fiindcă un coleg de bancă mă zgâriase pe pleoapa dreaptă, fără intenții agresive, din greșeală.. Dar mama-mare a zis că aș fi putut orbi dacă zgârietura ar fi fost mai profundă. După care nimeni nu a mai avut voie în școală cu un cuțitaș pentru ascuțit creioane. Și era acasă și la școală.. Și ne distram cu jocurile noastre obișnuite.. Crescând acasă. Sub ochiul deschis, vigilent al părinților, bunicilor, profesorilor.. Nimeni nu știa ce sunt alea droguri. Citeai într-o carte și ți se părea ceva ce ținea de o societate decadentă, bolnavă.. La cinema mergeam cu școala, cu părinții, cu un coleg sau mai mulți, și era bine, mâncam bomboane, nu semințe, fiindcă nu erau semințe în interiorul cinematografului.. Acolo la cinematograf era acasă : ne cunoștea doamna care vindea bilete, domnul care rupea bilete, plasatoarea. Chiar domnul de sus de unde se proiecta filmul, fiindcă tot cinematograful era acasă...

Îmi plec fruntea și scâncesc, nefericit copil care vrea și astăzi : acasă....

Acasă se zbate în flăcări : incinerat de voi!

Voi, voi care ne-ați ucis siguranța lui acasă... 😭

Țara arde și baba se piaptănă

Cică: țara arde și baba se piaptănă. Nu știu dacă la coafor, la stilist, ori are păduchi și e neapărat pieptănatul, din motive de mâncărime atroce. Da. Și noi, acum nu de mult, noi cu trei nuiele, cinci surcele în materie de armament de toate felurile, începând cu puștile din vremea lui taica Noe, neuitând că nu ne mai putem folosi tancurile, fiind noi boi cu coarne lungi și răsucite și vânzând patentul nemților. Așa un piculeț, mi-a zis și mie cineva care nu-mi putea zice săracul totul, din motive de secret...foarte secret. Bun. Nu amintesc de starea deplorabilă a flotei aeriene. Că nu-i. Că am avut, aproape de mine și prin alte două locuri, se construiau și avioane de luptă, și producția de avioane a fost oprită: idem– patent vândut. Noi am achiziționat niscai rable portugheze.... Flota maritimă? Cred că nici cu o chestie de aia care văd ăștia cum se mișcă Saturn și ce culoare au inelele alea, nici cu telescopul ăla nu găsești nicăieri pe teritoriul maritim care ține de țărișoara noastră, o navă de război. Unde-i ? Nu-i! — le-a păpat cățelul... Așa nu văd rostul declarațiilor în doi peri la adresa Federația Ruse,.. Poate ne mănâncă spinarea și vrem să fim scarpinați. ( asta e una) Domnule Klaus Werther Iohannis, Zău nu suntem proști... Nu e frumos nene să te caci în pălărie, că pe urmă o pui în cap. Veeeeeezi? Nu te supăra matate, că ți se clatină scaunul și ai să cazi repejor. Noi te-am votat? Noi îți luăm puterea prin Referendum. Nu te juca, poporul nu e în totalitate netrecut prin școală. Nu ți-e oarecum rușine să te adresez așa poporului care ți-a încredințat soarta? ( asta e a doua problemă care ține de baba cu păduchi, și cu un pieptene des) Dom'le Orban. ... Matale îți place să vorbești, doar ca să te asculți vorbind, ba chiar să te miri singur ce deștept orator ești, ce talentat. Mie mi-ar fi rușine să fac declarații ținând cont de faptul că felul repetitiv este apanajul elevului nepregătit și care spune săracul ce-și aduce aminte, prelungind aceste puține cunoștințe cu precizări stupide și inutile care dau impresia că e pregatit totuși. Nu ești. Ești pregătit? Pregătit să infrunți un proces intentat de cei care își pierd șansa de a trăi, fiindcă nu au servicii și vor muri de foame împreună cu familiile a căror susținători sunt? ( ar fi o treia problema, și dacă ești atent bine vezi pe pieptenele babei câțiva păduchi.. Tare rău. D-l Orban, Guvernul PNL subminează economia românească...) Biata baba... Care îi trimite babei o soluție de aia de făceau ăștia reclamă la televizor? Că nu se mai poate : umple țara de păduchi! 😂

Meteor

toate erau pe fugă

ne ale tale 

ne ale mele

toate erau goană

mă țineau la un loc gonind

toate

eu

cred că voiam să fug

să te pipăi de existența mirosului tău de proaspăt

dar mă luam goana de pe loc

urându-i

și pe urmă spunându-mi că sunt oameni

dar nu se mai putea așa

eu voiam punctul/ pe tine / ineditul noi

îngerul meu cuminte uitat într-un colț din podul minții

și nu se mai putea

eu nu mai puteam

goana de la Planeta a noua spre Soare

sus / jos

pe traiectoria urâtă și neschimbată de la facerea lumii 

m-am răzvrătit înger cuminte

m-am răzvrătit : mi-era dor de locul meu

eu demon / eu punct / eu axă și traiectorie

și m-am oprit la noi

în jur cădeau săbii și săgeți și fum de pucioasă

în jur

 (o rachetă cu rază medie de acțiune — se făcea un trandafir cu petale sângerii) 

în jur se deschideau zorii

și eu m-am oprit

simplu : rotundul punctului unu din doi

(11.06.2019 c. ferent / z – Fix)

( meteor... știi că ești meteor? 😊)

Soarta lui Sisif

Nu mai știu.. Nu, nu la ce gândesc eu, la felul în care pare luptă sisifică, inutil bolovan cărat în fiecare zi spre vârful unui munte, inutil fiindcă nu-l poți stabiliza, bolovanul o ia la vale și tu pornești din nou, a doua zi, în oricare dintre zilele ce urmează, căratul inutil.

Noi toți împotriva unui Guvern corupt și incapabil. Noi toți împotriva deciziilor imbecile, susținute de un Președinte care a câștigat alegerile doar fiindcă contracandidatul era femeie și noi românii suntem misogini din născare, indiferent de sex. Și eu sunt misogină ( habar n-am dacă există feminin la acest substantiv) . Și eu l-am votat pe Iohannis din acelaș motiv: e bărbat. Astăzi m-aș plesni la propriul pentru momentul în care judecata mi-a fost umbrită de misoginism. Nu se poate face nimic, ni se pregătește ceva aproape imposibil de contracarat : Ordonanțe de Urgență. Nu știu cine ar putea fi abilitat să refuze aceste pretenții ale unor persoane megalomanice, care se dovedesc a avea non-calitățile unor dictatori.. Mi-e greu să deosebesc să desfac ceea ce astăzi ni se întâmplă nouă românilor, de ceea ce se întâmpla începand din 1939 atunci când Hitler a instaurat nazismul. Mi-e clar un singur lucru: Guvernul și Președintele României vrea cu orice preț exterminarea unor bolnavi, instituționalizați sau nu . De asemenea și ale unor categorii de persoane cu dizabilități. Economia României este subminată și nu eu am văzut asta, ci oameni implicați în mod direct. Auzim cum PNL a fost susținut material de unul dintre investitorii care în ceasul al doisprezecelea au înțeles că nu vor primi nici posibilitatea de-aș desfășura activitățile pentru a-și recupera banii investiții în susținerea actualului Guvern PNL-ist ... Deși ar trebui să mă doară, mă bucur că au decis să dea în judecată Guvernul României pentru subminarea economiei. Măcar fac ceva. Mă uit la celelalte partide , aștept să înțeleagă menirea opoziției : refuz să accept, refuz să votez ceea ce face rău cetățeanului și țării în tot întregul ei. Aștept ca și Curtea Constituțională să-și însușească menirea : Votăm în cunoștință de cauză, în conformitate cu legile, cu adevărul, cu ceea ce se întâmplă în țară, nu ceea ce îmi este impus de partidul aflat la guvernare... 

Altfel nu avem decât o soluție: să fugim, să ne autoexilăm, fiindcă în România suntem uciși sistematic. 

eu, Constanța Ferentz

Nu pot respira!

I CAN NOT BREATHE!

Gândesc. E o acțiune la care voluntar sau nu, te supui. Gândesc normalitarea, vreau să o găsesc. Și să mi-o explic, mie în principiu. Restului nu, fiindcă nu o înțeleg, nu are valoarea care o dau eu normalității.. 

Omul trăiește într-o societate oarecare și face asta de mii, milioane poate, de ani. A decis să facă asta, a decis la început o familie, apoi un trib, mai târziu o națiune. A creat reguli după care funcționează normalitatea. Poate fiindcă omul e temător, se vrea în siguranță.. A numit vraci, apoi legiuitori, a creat armate și a crescut în ideea că așa și doar așa e în siguranță. În timp vracii au dispus de normalitate. Alături de legiuitori și de reprezentanții religiei. Și a dispărut libertatea. Libertatea a sucombat ireversibil. Omul nu se mai putea mișca după dorința lui, nu putea avea proprietăți fără să plătească un preț, nu putea să-și facă dreptate de unul singur.. Normalitatea a decis că nu se poate și omul nu are voie să fie stăpânul lui. Dacă autoritatea reprezentată astăzi de un polițist sau un medic decide să fii arestat sau pedepsit și chiar ucis, vei fi fără discuții. Câteodată ți-e refuzată chiar apărarea, și normalitatea te va încuia ca pe un lepros , fiindcă ai îndrăznit să crezi că poți face ce este drept. Că ai vreun drept. Fiindcă ai ales acum câteva mii sau milioane de ani să trăiești apărat într-o societate oarecare. A gândi e o acțiune periculoasă și trebuie să ți-o ascunzi cu multă grijă, fiindcă poți muri fiindcă tu gândești. Gândești liber și normal... Așa încât eu gândesc normalitarea pentru mine. Doar pentru mine. E o filosofie proprie, am găsit-o involuntar, ori grație celor trăite în aceste ultime luni, văzând cum oamenii nevinovați sunt uciși. Poliția ucide. Medicii ucid. Justiția condamnă inocenți. O lege care se opune libertății de gândire, s-a înstăpânit peste toată Terra. Nicăieri nu vei fi ferit de brațul lung al Poliției, Medicinei, Religiei, Justiției care nu mai are demult ochii acoperiți și cântarul din mână e calp, cântărește privind la fața omului.. Pe scurt: vei muri dacă îndrăznești să gândești. Se vor coaliza împotriva ta și vei muri. Nimeni nu te va ajuta, fiindcă pur și simplu nu poate. Să facă asta Dumnezeu? Sigur, asta se poate. Justiției Divine nu i te poți sustrage, nici măcar dacă ai fi stăpânul acestei Planete.. Vrei să fii liber? Nu există decât o soluție: trebuie să mori mai întâi. Pe urmă o să fii foarte liber: ca ideile din raiul Yoghin, care se cheamă Nirvana. Acolo ești liber. Pământul în întregul lui e ocupat de Poliție, Religie, Medicină, Justiție.. Tu amărâtule nu ai voie nici să respiri.....

A simți

Aproape e tot mai departe

și nici măcar să treci prin fanta dintre universuri nu-i ușor

Mă trezesc implorând liniște și trecerea în orb

am obosit de verbul necesar: a simți 

și vreau atât: să nu doară 

Vreau să trec 

să respiri întuneric e tot mai greu 

o mie de ani în necropolă – îmi ajunge 

Eu știu că madragona va plânge 

eu știu că nu mai pot ieși 

vreau 

accept 

dar cer un singur lucru: să nu doară 

Scaunul e așa de îngust și de rece 

și în fiecare zi intră un milimetru în pământ

evit să mă așez 

ca bunul Benvenutto – cel care pururea dormea în picioare 

evit 

orice odihnă ar putea fi ultima 

nu mă revolt : o să dorm pe celălalt mal 

universul celălalt începe cu o mie de ani de somn 

Poveștile s-au făcut realitate 

coșmarurile au prins viață 

și iată-mă cu o madragonă care plânge amarnic 

în labirint 

și aș fi putut să-mi astup urechile 

Aș fi putut! 

o mie de ani în necropolă 

aș fi putut ieși 

dar implor atât: să nu doară 

o mie de ani mă voi odihni 

Algele cărora le-am uitat culoarea

se fac mirosurile de la Kandia 

și omul meu de apă plutește mort în al treilea ochi 

cum să-ți zic pe nume? 

cuvintele s-au frânt în mijlocul uraganului 

aș fi putut cânta acum un an 

aș fi putut aș fi putut aș fi putut aș fi........ 

Niște seve urcă 

niște seve otrăvite coboară 

și-mi hrănesc madragona cu laptele ierbii 

aș fi putut cânta 

Degetul pus la buze – 

a tăcere 

a întuneric 

a trecere dintr-un univers într-altul

m-au oprit

Să nu doară 

să nu simtă trecerea mea biata făptură din rădăcină 

o să dorm nesfârșit.... 

[I, a VI-a , MMXX – c. ferent – A ( simți) ]