Sonet

Ca

vinul și ca pâinea, Edenul ce-am pierdut ,
Ca Astrul la amiază și-n august ploi de Stele,
Ca merii din livezi, miraje-n nori – castele
Scot azi din amintire un chip de mult trecut..

Da-n liniște fac totul : nu, nu au fost inele
A fost doar niște vise și dintru început
Menite să se piardă, Petrarca n-a avut
Nici parte de-un sărut. Poveri de doruri grele.

Și Laure sunt ele.. – și-s toate măritate
Vândute ca mirese Infernului pe veci
Și visele - Sonete, ce plâng pe săturate..

Pustiu în Purgatoriu, visând platonic treci –
Îmbrățișări, săruturi – de care-n veci n-ai parte
Miraj și nebunie.. Pui capu-n jos și pleci..

( XVIII, a IV-a , MMXX — c. ferent/ z - Sonet — Laura și Petrarca)