joi, 16 aprilie 2020

Palimpsest

Pasul unu spre normalitate? Se poate: nu mai scriu nimic pe subiecte politice. Și confidențialitatea : pentru prieteni. Ar fi scrisul inspirat, nu subiectul , subiectul dispare. Da : e greu. Greu și văd cum mă obișnuiesc eu care cer eliberarea, eu care mă supăr pentru prelungirea stării de urgență, mă obișnuiesc să stau în casă : două zile de când nu am mai ieșit pe ușă. Știu bine: îmi fac rău. Și nu-mi pasă, nu mai lupt, nu mai ies împotriva regulilor de măcar trei ori pe zi, nu mai plec trufaș nepăsătoare fără hârtiile care spun unde și de ce plec. Mi-am pierdut dorința. Normalitate nu mai înseamnă decât să fiu neînduplecată virtual: sfidez, alung, resping aproape urând orice și pe oricine ( om. oamă: rău, prost și fără conversație 🔜 normalitatea mea).


Pasul unu, pasul care nu mai pășește înainte. Pasul care nu dă înapoi. Pasul care pășește în sus și-n jos, pe loc. În loc. Dreptul nu mai pornește pe drum, stângul nu se așează înaintea lui. Nu mai merg. M-am oprit. Nu fac decât să sui în urlet, să cobor în geamăt, să șterg norii, să caut cu călcâiul miezul de astru al Planetei. Mor încet. Dormind. Mă antrenez pentru moarte. Nu o caut , dar nici nu mă mai tem. Urăsc. Pe toată lumea. Ferească sfântul să treacă prin capul cuiva să mă aline : va plăti pentru bunătatea lui, cum am plătit și eu.

{Odată, demult, când povestea încă încă respira, jumătate de Planetă respira iubirea. Jumătatea s-a năruit, planeta a pierdut un mal lung, malul cu salcâmi înfloriți, cu sălcii oglindindu-se pe fața râului, eu pe jumătate respiram iubirea... Omul de apă se plimba cu plete de alge, tăind apele râului. Jumătatea aceea s-a năruit, râul a curs peste buza planetei, și eu am rămas pe jumătate de planetă, jumătatea cu jungla de arbori arzând. Am rămas în cataclism, cu pădurea împietrită, cu sufletul ars și urând.

E frig. E întuneric. E moarte.
Nimeni pe nimeni nu recunoaște.
Nimeni nu plânge. Nimeni nu râde
Nimeni nu vorbește
Niște păsări calcinate
Și la marginea planetei curge deuteriu
Și omul de apă a curs prin găuri de vierme în vid
Și
E frig. E întuneric. E moarte. }

 ( c. ferent – Pali
mpsest)

Un comentariu:

  1. Împărtășesc această mărturie partenerilor care suferă în relațiile lor, deoarece există o soluție durabilă.
    Soțul meu ne-a lăsat pe mine și pe cei 2 copii ai noștri pentru o altă femeie timp de 1 an. Am încercat să fiu puternică doar pentru copiii mei, dar nu am putut controla durerile care îmi chinuie inima. Am fost rănit și confuz. Aveam nevoie de ajutor, așa că am făcut o cercetare pe internet și am dat peste un site pe care am văzut că Dr dawn acuna, un vrăjitor, poate ajuta la recuperarea iubiților. Am contactat-o ​​și a făcut o rugăciune și vrăji speciale pentru mine. Spre surpriza mea, dupa 2 zile, sotul meu s-a intors acasa. Așa ne-am reunit din nou și a fost multă dragoste, bucurie și pace în familie.
    De asemenea, îl puteți contacta pe Dr dawn acuna , un puternic vrăjitor pentru soluții, pe e-mail { dawnacuna314@gmail.com }
    Whatsapp: +2348032246310

    RăspundețiȘtergere

Sistemul medical din România aflat în comă

Din păcate internetul meu fix, e slab.. Nu știu motivul. Aș fi putut spune că din cauza norilor care sunt oarecum o stavilă între modulele, ...